Medicul psihiatru Gabriel Diaconu, consilier al ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, a comentat expresia “pregătiți pentru orice scenariu” folosită de unii analiști politici cu privire la situația conflictuală dintre Rusia și Ucraina.
”Ce înseamnă, în cheia criptică a zilelor noastre, “pregătiți pentru orice scenariu”?
Majoritatea statelor vizate direct de intențiile imediate ale Rusiei cât privește Ucraina au trecut la sintagma de mai sus, repetată în diverse grade de apăsare când presa deschide subiectul.
Elementul central al formulei e “pregătiți pentru orice”. Dar sunt, realist vorbind, statele pregătite pentru orice? Cum poți cuprinde cu privirea un peisaj atât de vast?
De fapt e vorba de activarea resurselor militare. Deîndată ce discursul fin, la masă, eșuează, începe provincia lui “orice”. E un “orice” cu direcție vădită spre escaladarea agresivității. Nu e ca și cum “orice” ar include, aici, o horă imensă, un concurs de tras cu praștia invizoace sau alcătuirea, impromptu, a celui mai lung și usturoiat cârnat.
Orice-ul războiului este despre “oricare”, de fapt. Că e atac terestru, aerian sau maritim, că e țintit sau la scală largă, fiecare acțiune are angajată o contra-acțiune.
Întrebarea nu e ce se întâmplă la primele două mutări. Acolo nu se poate întâmpla “orice”. Întrebarea e ce se întâmplă de la a treia mutare.
Acolo lucrurile devin, de fapt, teribil de simple. De la a treia mutare nu se mai poate întâmpla mare lucru, decât ecuația cu o necunoscută dintre un agresor și un agresat, și forțele antrenate în preajma întimei interacțiuni dintre cei doi.
Analiștii citesc mereu în bobi soarta acestei suite crescendo care e conflictul armat. Ramificațiile pot fi, adeseori sunt, monstruoase. Prin pierdere de vieți omenești. Prin precaritate. Prin cutremurul ale cărui replici pot cuprinde întreg mapamondul. Dar și realitatea unei conflagrații cu componentă nucleară capabilă, ipotetic, să aducă o altfel de iarnă pe Terra, una cum nu am mai cunoscut.
Adevărul e că nu suntem pregătiți pentru orice. Și un prim semn ar trebui să fie că nu “orice” este acceptabil. Lăsând la o parte tabla de joc a unor oameni conduși mai mult de umori, dar goi de umor, intenția umanității ar trebui să fie să trăiască, pe cât posibil pașnic, pe cât posibil în siguranță.
Există, dincolo de vocabular sau formulă de adresare, realitatea că o ciocnire armată va scăpa din mâna politicienilor de la primul proiectil tras. De acolo, până la reorganizarea păcii, ar putea trece săptămâni dau decenii.
Mi-aș dori ca orizontul de așteptare, scenariul despre “orice, pregătiți” să fie ancorat, măcar informat despre, dorințele sau năzuințele oamenilor, nu liderilor. Dar știm că e utopic.
În astfel de momente suntem toți sub vraja muzicantului. Care cântă un cântec de sirenă”, a scris Gabriel Diaconu pe Facebook.
