Revoluția din 1989 a adus schimbări majore în ceea ce privește piața muncii. Astfel, specialiști care în urmă cu mai bine de trei decenii câștigau extrem de bine, în prezent sunt pe cale de dispariție. Printre aceștia se numără și inginerii din domeniul minier, care în ultimii ani aproape că nu mai există în țara noastră.
Înainte de Revoluția din 1989, piața muncii din țara noastră era total diferită de cea din prezent. În acele vremuri, toată lumea primea un loc de muncă de la stat, astfel că teama de a rămâne șomer nu prea exista. De asemenea, salariile oferite pentru majoritatea meseriilor erau suficiente pentru a asigura un trai decent. Marea problemă era însă că românii nu prea aveau ce cumpăra, rafturile magazinelor fiind mereu goale.
Meseria plătită regește în anii comunismului aproape că a dispărut în ultimii ani
În anul 1985, salariul mediu al unui angajat din România era de 2.827 de lei. Anumite categorii profesionale erau însă remunerate extrem de bine. De exemplu, angajații din învățământ erau foarte bine plătiți. Astfel, salariul unui profesor cu înaltă calificare putea ajunge chiar și la 5.600 de lei, adică dublu față de media pe economie.
În acea perioadă, mineritul era un domeniu extrem de dezvoltat, astfel că și salariale oferite erau foarte mari. Un inginer din acest domeniu câștiga în acele vremuri nu mai puțin de 4.999 de lei pe lună. Și în agricultură se câștiga foarte bine, lefurile ajungând în acest domeniu până la 4.000 de lei. Cam acelaşi nivel salarial se înregistra şi în industria petrolului şi a gazelor naturale. În topul salariilor din acele vremuri urmau jurnaliştii, inginerii chimişti, piloţii şi contabilii. Un contabil câștiga lunar aproximativ 3.500 de lei, cu 25% peste medie.
La coada clasamentului se situau chelnerii, care aveau un salariu lunar de 1.865 de lei, şoferii de autobuz, cu 1.920 de lei, poştaşii (2.040 de lei) şi confecţionerii (2.111 lei).
Veniturile lunare asigurau un trai decent pentru majoritatea românilor
Potrivit datelor LABORSTA Internet., înainte de anul 1989, cele mai importante produse alimentare aveau următoarele preţuri: ulei – 17 lei/litru, făină – 5 lei/kilogram, zahăr – 14 lei/kilogram, ouă – 16,8 lei/12 bucăţi, carne de vită – 43 de lei/kilogram, iar carnea de porc – 37 de lei/kilogram. Astfel, din salariul mediu de 2.827 de lei pe lună, un român putea cumpăra 202 kilograme de zahăr sau 66 de kilograme de carne de vită.
În aceste condiții, aproape toți românii își permiteau să-și asigure un trai lunar decent. Marea problemă era însă că rafturile magazinelor erau mai tot timpul goale, astfel că procurarea anumitor alimente era o misiune extrem de dificilă.
