Bacul care traversa Lacul Tei s-a răsturnat în timpul unei furtuni, sute de persoane pierzându-şi viaţa în accident. Aşa cum era obişnuit în timpul comunismului, nenorocirea a fost ignorată în presa vremii.
Citeşte şi Povestea fântânilor arteziene din centrul Bucureştiului. Ceauşescu şi le-a dorit, ce era înainte în Piaţa Unirii
Cum s-a scufundat Micul Titanic din Bucureşti
În anii ’60, Bucureştiul se mândrea cu un ştrand modern. Cel din Lacul Tei era mereu aglomerat în perioada verii, iar bacul care îl traversa era preferatul locuitorilor din zonă. Pe 6 august 1967, la ora 17:00, “Haiducul” avea să primească denumirea de Micul Titanic. Ambarcaţiunea a pornit cu peste 200 de bucureşteni la bord, deşi capacitatea sa maximă era de 120.
O vijelie puternică şi mulţimea agitată au făcut ca în câteva minute totul să se transforme într-un adevărat coşmar. Cei veniţi să se bucure de apă, de aer curat şi de o plimbare cu bacul aveau să sfârşească într-un mod oribil. “Haiducul” s-a scufundat în mijlocul Lacului Tei, sub privirile îngrozite ale celor care aşteptau nerăbdători următoarea cursă.
Gravitatea reală a situaţiei a fost, însă, ascunsă în presa locală. Deşi s-au înecat peste 100 de persoane, autoritățile statului comunist declarau doar 24 de decese și 23 de răniți. Fiind o construcţie simplă, cu două flotoare şi o punte de scânduri, aceasta avea pe balustrade doar câţiva colaci de salvare.
Sub greutatea oamenilor în număr atât de mare, platforma s-a lăsat, iar valurile formate de vânt au împins apa în flotoare.
[gallery ids="343474,343475"]
Ce spuneau comuniştii despre tragedia de pe Lacul Tei
Deşi presa străină vorbea despre peste 100 de persoane înecate, Miliţia Română anunţa un total de patru ori mai mic. Nota-Raport întocmită de procurorul-șef al Bucureștiului, de șeful Miliției și de cel al Securității spune că unii s-au salvat şi explică faptul că buletinele găsite în apă au fost înapoiate oamenilor care erau deja acasă. Actul a fost înaintat tovarășului Petre Blajovici, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.
“În ziua de 6 august 1967, în jurul orelor 17.00, bacul nr. 473, proprietatea I.C.A.B-Gospodăria Ștranduri și Ambarcațiuni, care făcea curse de pasageri pe Lacul Tei, pornind în cursa de la debarcaderul intern al Ștrandului ICAB-Tei spre debarcaderul extern, s-a scufundat la jumătatea distanței între cele două debarcadere. Toți pasagerii de pe bac au căzut în apă.
O parte din pasageri au fost salvați. Catastrofa s-a soldat cu următoarele consecințe cunoscute până în prezent: 24 de persoane au decedat prin înec. 21 de persoane sunt internate la Spitalul de Urgență I.C.Frimu unde primesc îngrijiri medicale. Din acestea, 2 persoane sunt într-o stare gravă. 23 de persoane transportate deasemeni la Spitalul I. C. Frimu după îngrijirile medicale acordate au fost lăsate la domiciliu, fiind în afară de orice pericol.
Majoritatea pasagerilor erau îmbrăcați într-o ținută sumară. Din cele 24 de persoane decedate, au fost identificate 17, restul rămânând neidentificate până în prezent”.
Cine a fost vinovat pentru scufundarea Haiducului
După scufundare, Micul Titanic din Bucureşti a continuat să stârnească revoltă şi controverse. Poliţia de atunci a decis să dea vina pe comandant pentru incidentul dramatic din Lacul Tei.
“Bacul era deservit de O.C, mecanic, conducătorul bacului, B. N și M. G, marinari. Comandantului bacului îi revenea atribuțiunea de serviciu de a supraveghea încărcarea cu pasageri numai în limita capacității admise-120 de persoane.
Contrar acestei îndatoriri, O. C, la insistențele pasagerilor, a pornit în cursă cu bacul supraîncărcat. În afară de această până la desprinderea bacului de debarcader un alt număr însemnat de persoane a trecut pe bac sporind greutatea încărcăturii și contribuind la instabilitatea și nesiguranța bacului”.
A doua zi, apa din lac a fost evacuată pentru a se verifica dacă au fost extrase toate persoanele înecate.
Citeşte şi Familia de bogătași distrusă în România de regimul nemilos. Povestea nefardată a bancherilor care au pus umărul la înflorirea Bucureștiului
