În istoria recentă a sistemului judiciar românesc, puține nume au reușit să provoace o polarizare atât de violentă precum cel al lui Mircea Negulescu, cunoscut în spațiul public sub porecla de „Portocală”. Decizia recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), care a confirmat definitiv excluderea sa din magistratură pentru a doua oară, nu este doar un act administrativ.
Este epilogul unei ere în care ancheta penală a fost confundată cu vendeta personală și în care statutul de procuror a fost utilizat, conform criticilor și instanțelor, ca o armă de intimidare. Jurnalistul Victor Ciutacu a punctat tăios această realitate la România TV: „Nu poți lua justiția pe persoană fizică, oricât de smardoi ți se pare că ești”.
Radiografia unui derapaj. DNA Ploiești și „Fabrica de Denunțuri”
Pentru a înțelege greutatea excluderii lui Negulescu, trebuie să ne întoarcem la perioada 2014-2017, când unitatea DNA Ploiești devenise epicentrul luptei anticorupție din România, dar și o sursă constantă de controverse.
Mircea Negulescu, pe atunci procuror de caz în dosare de răsunet care vizau politicieni de rang înalt și oameni de afaceri influenți, a fost acuzat sistematic de metode care aminteau mai degrabă de epoca stalinistă decât de un stat de drept european.
Cifrele proceselor disciplinare și ale plângerilor depuse la Inspecția Judiciară sunt elocvente: zeci de abateri identificate, de la exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, până la manifestări care aduceau atingere onoarei sau probității profesionale. Instanțele au reținut că Negulescu a utilizat martori cu identitate protejată care erau, de fapt, aceleași persoane în mai multe dosare, sau că a exercitat presiuni psihice asupra suspecților pentru a obține denunțuri împotriva „țintelor” politice.
„Justiția de tip smardoi”, analizată de Victor Ciutacu
Termenul de „smardoi”, utilizat de Victor Ciutacu, deși provine din argou, descrie cu precizie o atitudine de forță care a pervertit actul de justiție. Un procuror are la dispoziție forța coercitivă a statului: cătușe, mandate de interceptare, puterea de a distruge reputații în prime-time. Atunci când această putere este dublată de o aroganță personală și de convingerea că „scopul scuză mijloacele”, rezultatul este o catastrofă judiciară.
Excluderea definitivă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție vine să sancționeze exact această conduită. Conform legii 303/2022 privind statutul magistraților, independența procurorului nu este un cec în alb pentru abuz, ci o responsabilitate față de adevărul juridic.
Cazul Negulescu a demonstrat că, atunci când un magistrat începe să se creadă un justițiar deasupra legii, el încetează să mai fie un pilon al statului, devenind un risc de securitate juridică.
Costurile erorilor. Cine își asumă nota de plată?
Dincolo de spectacolul mediatic și de satisfacția victimelor lui Negulescu, rămâne o cifră dureroasă pentru contribuabilul român. Erorile judiciare și procedurile viciate de la DNA Ploiești au dus la achitări pe bandă rulantă în dosare care au durat ani de zile. Statul român este acum obligat să plătească despăgubiri uriașe la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Sumele vehiculate în cererile de despăgubiri ale celor care au fost reținuți ilegal sau defăimați public pe baza probelor fabricate de „Portocală” se ridică la milioane de euro. Mai mult, credibilitatea întregii lupte anticorupție a fost știrbită. Fiecare abuz dovedit al lui Negulescu a fost folosit ca muniție de către cei care au dorit să slăbească instituțiile de control ale statului, transformând o necesitate națională într-un subiect de deriziune.
Decizia ÎCCJ, un semnal de „igienizare”
A doua excludere a lui Mircea Negulescu este semnalul că sistemul judiciar are capacitatea de a se auto-curăța. Nu este vorba despre o răzbunare a sistemului împotriva unui „procuror curajos”, așa cum a încercat să pozeze Negulescu, ci despre restabilirea unor standarde etice. Magistrații care au analizat cazul au subliniat că dialogurile înregistrate în care procurorul vorbea despre „paradit” inculpați sau despre strategii de „smardoială” juridică sunt incompatibile cu demnitatea profesiei.
Decizia poate fi consultată în rezumat pe portalul instanțelor, confirmând că abaterile disciplinare repetate nu pot fi trecute cu vederea, indiferent de miza dosarelor instrumentate. Justiția nu poate fi un instrument de putere personală, ci un serviciu public subordonat legii.
