Un sat din Hunedoara, unul dintre cele mai izolate din România, are o pistă de biciclete asfaltată complet, finanțată prin PNRR. Drumul din sat rămâne din pământ, iar localnicii speră la turiști, deși accesul este aproape imposibil în mare parte din an.
Pista modernă dintr-un sat aproape pustiu
În Vadu Dobrii, un sat aflat la aproape 60 de kilometri de Hunedoara, a fost inaugurată o pistă modernă de biciclete. Are 2,4 kilometri lungime, asfalt turnat impecabil și standarde identice cu traseele turistice din marile orașe. Nu vorbim însă despre o zonă urbană aglomerată, ci despre una dintre cele mai izolate așezări din țară, unde drumurile sunt din pământ, iar accesul devine aproape imposibil după ploi.
Pista taie prin pădure și trece pe lângă zone în care, potrivit localnicilor, sunt lupi și urși. Satul are foarte puțini locuitori. În recensământul din 2021 erau înregistrați doar 14.
Proiect finanțat prin PNRR
Investiția nu aparține vreunui proiect local excentric, ci unei componente oficiale din Planul Național de Redresare și Reziliență. România a primit 247,5 milioane de euro pentru infrastructură cicloturistică, cu obiectivul de a amenaja 3.000 de kilometri de trasee în toată țara. Vadu Dobrii este una dintre localitățile incluse în această rețea.
Primarul comunei Bunila, Romulus Stroia, a declarat pentru Ziarul Hunedoreanului că administrația a profitat de ocazie. Programul european finanța integral lucrările, iar pista a putut fi construită fără bani din bugetul local. Tot el a subliniat, în primăvară, că speră ca investiția să aducă turiști și să readucă satul pe harta celor care caută locuri izolate, naturale, potrivite pentru drumeții sau ciclism montan.
Problema accesului: drum de pământ, noroi și izolare
Deși pista este finalizată, accesul până la Vadu Dobrii rămâne dificil. Singurul drum care leagă satul de restul județului este din pământ. În perioadele ploioase, devine impracticabil pentru mașinile obișnuite. Localnicii spun că, în multe săptămâni din an, noroiul blochează circulația. În iarnă, situația se agravează, mai ales pentru cei care au nevoie de aprovizionare sau servicii medicale de urgență.
Acesta este motivul pentru care pista de biciclete, deși frumos realizată, este puțin vizibilă. Puțini ajung în sat, iar vestea despre proiect nu s-a răspândit dincolo de comunitatea locală.
Sătenii speră la turiști, dar realitatea pare dură
Localnicii sunt împărțiți în privința utilității proiectului. Sunt bucuroși că satul lor apare pe harta investițiilor, însă se întreabă cine va pedala prin pădurile unde apar urși și lupi, când drumul până în sat rămâne o provocare. Cei care trăiesc acolo spun că pista ar putea fi un început, dacă autoritățile vor moderniza și accesul, nu doar traseul de biciclete.
Unii dintre locuitori văd în proiect o șansă pentru viitor. Dacă turiștii descoperă zona, poate apar pensiuni, cabane și mici afaceri. Satul a rămas fără tineri, iar populația scade de la an la an. Fiecare proiect care poate aduce oameni noi este privit ca o posibilă salvare.
Alții sunt sceptici. Spun că în lipsa unui drum asfaltat și a unor servicii turistice, pista va rămâne pustie.
De ce există o pistă modernă într-un sat aproape pustiu
Investiția face parte dintr-o logică națională. Programul PNRR pentru infrastructura cicloturistică nu se adresează doar orașelor mari. Scopul este crearea unor rute lungi, care să traverseze județe și zone naturale izolate. În alte țări europene, astfel de trasee trec prin sate mici și munți, iar bicicliștii vin pentru turism, nu pentru transport urban.
Problema României este că astfel de proiecte ajung în zone în care lipsesc infrastructurile de bază. În Vadu Dobrii, pista este mai bună decât drumul până la ea.
Ttraseul trece prin pădure și că zona este sălbatică, cu animale sălbatice. În alte state europene, astfel de trasee sunt un avantaj turistic major. În România, lipsa accesului rutier le face greu de folosit.
Vadu Dobrii, un sat cu potențial turistic ignorat
Satul se află în Munții Poiana Ruscă, într-o zonă cunoscută de pasionații de drumeție și de cei care caută locuri încă ”neatinse”. Priveliștile sunt spectaculoase, iar pădurile din jur sunt întinse. Casele sunt puține, majoritatea vechi. Multe locuințe sunt părăsite, iar localnicii susțin că familiile tinere au plecat din cauza izolării.
