Femeia a luat o decizie pe care acum o regretă, pentru că pentru fapta pe care a comis-o, de a pleca cu cei doi copii fără să anunțe, i-a adus 2 ani de închisoare. Femeia luase mașina, copiii și bagajele, și s-a îndreptat către România, țara natală. În urma dispariției, soțul, asistat de avocat, a alertat de îndată autoritățile și a demarat procedurile legale pentru localizarea și întoarcerea copiilor la domiciliul lor stabil.
Din investigații se arată faptul că femeia ar fi fugit din propria inițiativă, fără a fi nevoită să plece pentru a scăpa de o situație familială periculoasă. Tribunalul pentru Minori din Italia a stabilit că bărbatul era un tată iubitor și implicat, care a primit în cele din urmă custodia exclusivă a copiilor și un ordin pentru întoarcerea lor în Italia. După această faptă, femeia a fost privată de drepturile parentale. Curtea de Apel a condamnat-o la 2 ani de închisoare și a dispus suspendarea pedepsei doar după plata a 25.000 de euro, stabiliți ca despăgubire. Justiția italiană tratează cu reponsabilitate cazurile de răpire de minori și reafirmă importanța protejării drepturilor și bunăstării copiilor în cadrul disputelor familiale.
Ce spune legea referitor la răpirea copiilor de către unul dintre părinți
În cazul în care un copil a fost deplasat în alt stat membru decât cel în care copilul își avea reședința obișnuită înainte de răpire, se aplică Convenția de la Haga din 1980. Instanța din țara în care copilul își avea reședința obișnuită înainte de răpire va rămâne responsabilă pentru chestiunile legate de răspunderea părintească, cum ar fi încredințarea și dreptul de vizită, până la soluționarea cazului de răpire. Scopul este de a se evita ca părinții să răpească copilul în speranța de a obține o hotărâre favorabilă în fața instanței din propria țară.
Cum își poate recupera un părinte copilul răpit?
În toate țările din Uniunea Europeană există autorități centrale pentru a ajuta părinții care sunt victime ale răpirii transfrontaliere a copiilor. Se poate lansa o procedură de înapoiere a copilului. În cazul acesta, instanța trebuie să se pronunțe în termen de 6 săptămâni de la data la care cauza ajunge la instanță. Instanța trebuie să ofere copilului capabil să își formeze propriile opinii posibilitatea de a fi ascultat în cursul procedurii. Hotărârea definitivă a instanței în țara de origine este automat recunoscută și executorie într-un alt stat membru al UE, fără a fi necesară o încuviințare a executării.
Citește și:Badantă din România, condamnată pentru omor din culpă, după ce i-a dat unui bătrân orez cu ciuperci otrăvite! La câți ani de închisoare a fost condamnată femeia!
