În ultimele două decenii, mai multe proiecte urbane gigantice din China și Arabia Saudită au fost prezentate drept modele ale orașului viitorului. Investițiile au însumat zeci sau chiar sute de miliarde de dolari. Promisiunile au inclus cartiere inteligente, infrastructură ultramodernă și sute de mii de locuitori.
În unele cazuri, însă, rezultatul a fost diferit de planurile inițiale. Zone întregi au rămas slab populate sau aproape goale ani la rând, iar termenul de „oraș-fantomă” a fost folosit frecvent în spațiul public pentru a descrie aceste dezvoltări.
Ordos Kangbashi a devenit simbolul supra-construcției din China
Ordos, în special districtul Kangbashi, este adesea citat drept exemplu de oraș nou construit înainte de a avea locuitori. Proiectul a fost dezvoltat în anii 2000, în perioada de expansiune accelerată a economiei chineze.
Autoritățile locale au investit masiv în clădiri administrative, muzee, teatre și complexe rezidențiale. La începutul anilor 2010, presa internațională a relatat că numeroase apartamente erau neocupate, iar bulevardele largi erau aproape pustii.
Modelul de dezvoltare s-a bazat pe finanțare prin vânzarea de terenuri și pe anticiparea unei creșteri continue a cererii imobiliare. În contextul încetinirii economice și al restricțiilor impuse ulterior pieței imobiliare chineze, cererea a fost mai redusă decât estimările inițiale.
În ultimii ani, populația din Kangbashi a crescut, însă ritmul de ocupare a fost mult sub proiecțiile inițiale, iar cazul a rămas un studiu de referință privind riscurile supra-investițiilor în sectorul imobiliar.
Criza imobiliară din China a amplificat problema locuințelor neocupate
Începând cu 2021, mai mulți dezvoltatori chinezi au întâmpinat dificultăți financiare majore. Prăbușirea unor grupuri precum China Evergrande Group a generat o criză de încredere în sector.
Datele publicate de Biroul Național de Statistică al Chinei au arătat scăderi repetate ale vânzărilor de locuințe și creșterea stocului de apartamente nevândute. În unele regiuni, cartiere întregi au fost finalizate fără a avea cumpărători sau chiriași.
Autoritățile chineze au intervenit cu măsuri de sprijin pentru a stabiliza piața, însă problema dezechilibrului dintre ofertă și cerere rămâne un subiect major în analiza economiei chineze.
Arabia Saudită investește sute de miliarde în proiecte futuriste
NEOM este unul dintre cele mai ambițioase proiecte urbane anunțate la nivel global. Lansat în 2017, proiectul face parte din programul Vision 2030 și vizează diversificarea economiei saudite.
Componenta cea mai mediatizată este „The Line”, un oraș liniar proiectat să se întindă pe 170 de kilometri, cu infrastructură bazată pe energie regenerabilă și mobilitate fără mașini.
Autoritățile saudite au anunțat investiții de sute de miliarde de dolari, iar primele lucrări au început în nord-vestul țării. În paralel, proiecte precum King Abdullah Economic City au fost dezvoltate încă din anii 2000, cu scopul de a crea centre economice și rezidențiale moderne.
Ritmul de populare rămâne sub așteptări în unele proiecte saudite
King Abdullah Economic City a fost prezentat ca un pol industrial și logistic major, cu o populație estimată la două milioane de locuitori. La peste un deceniu de la lansare, numărul rezidenților este mult sub aceste proiecții.
În cazul NEOM, oficialii au revizuit în mai multe rânduri estimările privind populația și calendarul de implementare. Presa internațională a relatat că unele obiective inițiale au fost ajustate în funcție de constrângerile financiare și logistice.
Autoritățile saudite susțin că proiectele sunt gândite pe termen lung și că fazele inițiale de construcție necesită timp înainte de a atinge masa critică de populație și investiții private.
Modelele economice diferite explică rezultatele diferite
În China, multe dintre proiectele de tip „oraș nou” au fost dezvoltate de administrații locale în parteneriat cu dezvoltatori imobiliari, pe fondul accesului facil la credit și al dependenței bugetelor locale de vânzarea terenurilor.
În Arabia Saudită, finanțarea provine în mare parte din fonduri suverane și din veniturile din petrol, iar obiectivul declarat este transformarea structurală a economiei.
În ambele cazuri, dimensiunea investițiilor a atras atenția analiștilor asupra riscurilor asociate proiectelor de amploare: estimări optimiste privind cererea, costuri ridicate și dependență de contextul economic global.
Orașele-fantomă reflectă tensiunea dintre viziune și realitate economică
Proiectele urbane gigantice sunt prezentate drept simboluri ale progresului tehnologic și ale modernizării rapide. Totuși, experiența unor dezvoltări din China și Arabia Saudită arată că planificarea pe scară largă implică riscuri semnificative.
În cazul Chinei, supra-oferta de locuințe și încetinirea economică au generat zone slab populate. În Arabia Saudită, proiectele continuă, însă ritmul de implementare și populare este atent monitorizat de investitori și analiști.
