Un oraș din nordul țării, cu o istorie semnificativă, s-a confruntat cu momente delicate în ultimele decenii. A fost cunoscut mai ales pentru poluarea industrială dramatică ce i-a afectat atât imaginea, cât și sănătatea locuitorilor săi.
Unul dintre cele mai mari simboluri ale acestei perioade nefaste este coșul de fum înalt de peste 350 de metri, inaugurat în 1995, în timpul președintelui Ion Iliescu. Acesta trebuia să fie o soluție pentru criza produsă de imensa poluare a zonei, ascunsă în epoca comunistă, când Baia Mare era supranumită „cetatea cuprului”, scrie Adevărul.
„Cetatea cuprului" era mândria industriei în Epoca de Aur
Înainte de 1990, uzinele din Baia Mare produceau multe metale și substanțe chimice, continuând o tradiție minieră de peste un secol. Însă prețul dezvoltării industriale a fost mare: poluarea atmosferică, contaminând grav solul și apele din zonă.
După 1990, impactul ecologic al acestor activități a devenit cunoscut inclusiv pe plan internațional, autoritățile locale și cetățenii cerând măsuri urgente. Mai mult, la începutul anilor ’90, Baia Mare a devenit un oraș ocolit de turiștii străini. Aceștia erau avertizați pe hărțile turistice europene cu un „cap de mort”, simbol pentru poluarea extremă de care suferea orașul industrial.
Ziarul „Tineretul Liber” scria în 1991: „Pe hărțile turistice europene, în dreptul acestui oraș este semnat «capul de mort» — «medalie» turistică obținută pentru locul doi în Europa datorită poluării. Turiștii străini sunt avertizați să nu stea prea mult în oraș, să ocolească pe cât posibil zona”.
Cazul a ajuns în atenția marilor publicații internaționale
Un articol publicat de renumita publicație The New York Times în 1992 descria plastic situația dramatică. În jurul orașului, o treime din pădurile de peste 30.000 de acri fuseseră devastate de emisiile toxice, arborii pierzându-și până la două treimi din frunziș. Ploaia acidă acoperea frunzele cu pete maronii, afectând grav ecosistemul local.
La nivel uman, efectele au fost teribile: speranța de viață a locuitorilor era cu aproape 20 de ani mai mică decât media națională. Copiii prezentau concentrații periculoase de plumb în oase și dinți. Bolile pulmonare cronice erau frecvente, poluarea cu dioxid de sulf depășind de două ori normele admise în România.
Coșul de fum menit să reducă poluarea locală a transformat-o într-una regională
Construcția coșului de fum din Baia Mare a început în 1992, fiind încheiată în doar 6 luni. Cu o fundație de 59 de metri diametru și o înălțime de peste 350 metri, era una dintre cele mai înalte construcții industriale din România. Avea scopul să disperseze emisiile pe verticală, în speranța reducerii poluării locale.
Totuși, jurnaliștii străini au remarcat că această soluție a fost doar o amânare a problemei, transformând poluarea locală într-una regională. În realitate, nu a reușit să elimine pericolul asupra mediului și sănătății locuitorilor.
În epoca post-industrială poluarea rămâne
În anii 2000, majoritatea combinatelor și minelor din Baia Mare au fost închise definitiv. Multe dintre platformele industriale au fost demolate, lăsând în urmă terenuri virane și sute de halde de steril, dar și o puzderie de iazuri de decantare neecologizate.
Deși industria grea a dispărut aproape complet, riscurile de mediu și sănătate continuă să afecteze zona.
Touși, pe lângă celebrul său coș industrial, urbea mai păstrează o emblemă istorică: Turnul Ștefan, construit în secolul al XV-lea, ca parte a bisericii „Sfântul Rege Ștefan”. Ridicat de Ioan de Hunedoara pentru comemorarea unei victorii împotriva otomanilor, turnul a fost restaurat recent, oferind o splendidă panoramă asupra orașului. În imediata vecinătate se află Casa Iancu de Hunedoara, o construcție medievală cu legături importante în istoria Transilvaniei.
