În vremea lui Nicolae Ceaușescu, urbea era căutată inclusiv de muncitori din străinătate, era „El Dorado” al nostru. Este vorba despre orașul Petroșani, care are doar un secol de existență, dar a fost unul dintre cele mai prolifice locuri ale țării. Aici era cel mai mare centru minier din întreaga țară, dar acum, este doar o amintire a unor vremuri care nu se vor mai întoarce.
Perioada comunistă a fost cea în care minele din Petroșani lucrau la capacitate maximă. Oamenii din zonă aveau locuri de muncă, la fel și străinii care se rugau să prindă un post. Părea un oraș desprins din povești, cu clădiri de epocă, stadionul Jiul și depoul de vagoane al fostului nod feroviar.
„În timpul iernii, se mai trezește la viață doar stațiunea montană Parâng, unde mai ajung turiști, însă centrul orașului rămâne tot mai pustiu”, povestește un fost miner, conform Adevărul.
Cum a pornit la drum orașul care a scris istorie. Locuitorii se stabiliseră în zonă de secole, dar târziu a fost recunoscută așezarea
Primele mine au fost deschise abia la jumătatea secolului XIX-lea, în Valea Jiului, Petroșaniul și în localitățile înșirate în luncile celor două Jiuri și mărginite de munții Retezat, Parâng - Șureanu și Vâlcan. Se găseau doar sute de oameni pentru fiecare loc. De regulă, erau pastori, pădurari, veniți de secole din Hațeg și Sibiu.
„Câteva sate se găsesc aici şi acestea sunt populate de un amestec al valahilor harnici, care pot fi văzuţi în general păstorindu-şi turmele şi cultivându-şi pământurile. Cirezile lor sunt aproape la fel de pitoreşti ca ei. Vitele lor sunt aproape toate albe-crem, cu coarne încovoiate elegant, având o lungime neobişnuită. Caii sunt mici şi aspri, dar foarte destoinici”, relata geologul David Ansted, după ce a călătorit în Valea Jiului în 1860.
Orașul propriu-zis a ajuns să aibă acest statul abia în 1870, când a apărut calea ferată a cărbunelui Simeria - Petroșani. A fost un impuls pentru circulația oamenilor și pentru dezvoltarea sa.
„Din clădirile cele mari şi multe ale gării te afli în mijlocul unei aşezări omeneşti cum sunt acelea din America de Nord, prin locurile unde o mare bogăţie a ieşit la iveală chemând la sine pe doritorii de câştig răpede şi pe muncitorii care primesc munca cea mai grea pentru plata cea mai mare”, scria istoricul Nicolae Iorga, în 1906.
Petroșani a fost recunoscut ca orașul de astăzi abia în 1924, când avea o populație de peste 15.000 de locuitori. Cifrele au tot crescut în comunism, dar după ce minele au fost închise, s-a ajuns la datele din prezent. Sunt 31.000 de oameni aici, conform ultimului recensământ, infim comparativ cu perioada de glorie.
