Românii au transformat zacusca într-un simbol al toamnei și, pentru mulți, într-un gust al copilăriei. Este, probabil, singurul produs care nu lipsește din frigiderul unei familii din România. Însă, în 2025, să te bucuri de o zacuscă „ca la țară” a devenit un lux – mai ales dacă locuiești la oraș și nu ai rude care încă mai coc vinete în curte și amestecă legumele la ceaun, ore în șir, cu lingura de lemn.
Să o cumperi din magazin înseamnă să plătești nu doar pentru gust, ci și pentru un lanț complicat de aprovizionare, unde legumele românești sunt adesea minoritare.
Zacusca românească, făcută din legume din afara României
Ziarul Financiar a analizat eticheta unuia dintre cele mai populare produse de pe rafturi: zacusca de Topoloveni, fabricată de compania Morad, controlată de familia Murad – investitori de origine libaneză care au extins afacerea în zona alimentară tradițională. Pe etichetă scrie clar că baza produsului conține „ingrediente provenite atât din Uniunea Europeană, cât și din state non-UE”.
Cu alte cuvinte, borcanul fabricat în România nu este neapărat și românesc în conținut. Vinetele, ardeii și chiar ceapa folosite pot proveni din Turcia, Macedonia de Nord, Spania sau Egipt, țări care exportă anual sute de mii de tone de legume spre Europa Centrală și de Est.
Pentru consumator, acest detaliu e ușor de trecut cu vederea – însă pentru economia agricolă locală, el spune o poveste mai amplă: România nu mai reușește să-și asigure nici măcar legumele de bază pentru conservare.
Cât produce România și cât importă
Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Agriculturii, producția de legume a României în anul 2024 a fost de aproximativ 2 milioane de tone – o scădere de 10% față de anul precedent. În același timp, consumul național a fost estimat la 3,2 milioane de tone.
Rezultatul este limpede: aproape 40% din legumele care ajung în farfuriile românilor sunt aduse din afara țării. Iar diferența dintre producție și consum se regăsește, simbolic, în fiecare borcan de zacuscă, fiecare ciorbă de legume și fiecare raft de supermarket.
Cele mai mari volume de importuri provin din Polonia, Grecia, Olanda și Turcia. În special în lunile de primăvară și toamnă, când culturile autohtone nu acoperă cererea, comercianții apelează masiv la piețele externe.
„Rețeta tradițională”, reinterpretată industrial
Zacusca de Topoloveni și alte mărci similare respectă rețete tradiționale, însă adaptate la producția de serie. Pe etichete apar adesea mențiuni precum „fără conservanți” sau „produs fabricat în România”, dar proveniența legumelor rămâne vagă.
Acest compromis este inevitabil, spun specialiștii din industrie, câtă vreme România are o agricultură fragmentată și o lipsă acută de depozite și procesatoare locale. Producătorii mari cumpără materia primă din piețele unde este disponibilă și stabilă ca preț.
Pentru gospodinele de la țară, zacusca e rezultatul unui ritual colectiv, făcut din roadele propriei grădini. Pentru companiile din industria alimentară, ea a devenit un produs de export, calibrat după standarde de piață.
De ce nu mai ajung legumele românești
Clima tot mai imprevizibilă și costurile ridicate de producție au lovit puternic culturile autohtone. Seceta din vara anului 2024 a redus semnificativ recolta de vinete și ardei, iar mulți producători mici au renunțat la culturile de toamnă din cauza prețurilor la energie și apă.
Pe de altă parte, supermarketurile impun condiții stricte privind dimensiunea, aspectul și termenul de livrare al legumelor, criterii pe care micii fermieri le pot îndeplini cu greu. Astfel, lanțurile de magazine preferă importurile, unde marfa vine constant și ieftin.
Tradiția care costă
În piețele din București sau Cluj, un borcan de zacuscă făcut în casă se vinde cu 25–30 de lei, în timp ce produsele industriale pornesc de la 10 lei, dar rareori conțin legume exclusiv românești.
Pentru o familie care dorește să pregătească zacusca acasă, costul a devenit aproape prohibitiv: numai vinetele și ardeii necesari pentru 20 de borcane pot depăși 200 de lei, fără a mai pune la socoteală gazul, sarea, uleiul și orele de muncă.
Într-o țară care odinioară era numită „grânarul Europei”, borcanul de zacuscă a ajuns oglinda unui paradox: o tradiție românească făcută din legume străine.
