Intrarea în vigoare a noii legi ucrainene privind cetățenia multiplă a generat îngrijorare și reacții critice în rândul comunității românești din Ucraina. Actul normativ, aplicabil începând cu 16 ianuarie, introduce un cadru legal clar pentru dobândirea și păstrarea cetățeniei ucrainene în cazul dublei cetățenii, însă limitează acest drept la o listă restrânsă de state partenere, din care România lipsește, notează Digi 24.
Decizia autorităților de la Kiev vine într-un moment sensibil, marcat de războiul aflat în desfășurare și de eforturile diplomatice ale Ucrainei de a-și consolida relațiile cu aliații occidentali. Tocmai acest context face ca absența României de pe lista statelor acceptate pentru cetățenia multiplă să fie percepută ca un semnal problematic de către etnicii români care trăiesc pe teritoriul ucrainean.
Ce prevede noua lege a cetățeniei
Legea privind instituirea dreptului la cetățenie multiplă stabilește condițiile în care cetățenii ucraineni pot dobândi o a doua cetățenie fără a pierde cetățenia ucraineană. Totodată, actul normativ definește cadrul prin care persoane de origine ucraineană, aflate în alte state, pot obține cetățenia Ucrainei printr-o procedură simplificată.
Aplicarea efectivă a legii este condiționată de o listă de state cu care Ucraina acceptă explicit dubla cetățenie. Lista, adoptată de guvernul de la Kiev la 5 noiembrie 2025, cuprinde cinci țări: Germania, Cehia, Polonia, Statele Unite ale Americii și Canada. În cazul acestora, cetățenii ucraineni pot obține o a doua cetățenie fără a fi obligați să renunțe la cea ucraineană, iar etnicii ucraineni din aceste state beneficiază de proceduri simplificate pentru redobândirea cetățeniei.
România nu se regăsește pe această listă, fapt care a declanșat nemulțumiri în rândul comunității românești din Ucraina, una dintre cele mai numeroase minorități naționale din țară.
Reacția comunității românești din Ucraina
Pentru românii din Ucraina, noua legislație ridică semne de întrebare nu doar din perspectivă juridică, ci și simbolică. Excluderea României este percepută ca o decizie care nu reflectă realitatea relațiilor dintre cele două state, mai ales în contextul sprijinului constant oferit de București Kievului de la începutul conflictului cu Federația Rusă.
Avocatul ucrainean de origine română Eugen Pătraș a criticat public limitarea listei la doar cinci state și a calificat această opțiune drept o subapreciere a României de către autoritățile ucrainene.
„Am fi aşteptat ca toate ţările din Uniunea Europeană, care sprijină necondiţionat Ucraina în actualul conflict să fie incluse pe acea listă. În plus poate să fie şi Statele Unite, şi Canada. Mi se pare că ţările care fac parte din Uniunea Europeană sunt tratate discriminatoriu. Cu atât mai mult România. După ruşi, comunitatea de români este a doua din punct de vedere numeric şi, având în vedere sprijinul necondiţionat pe care îl acordă România Ucrainei în actualul conflict şi având în vedere sutele de etnici români care au căzut la datorie pe frontul ruso-ucrainean, era normal, firesc şi de aşteptat ca şi România să fie inclusă pe acea listă”, a declarat Eugen Pătraș.
O problemă cu impact direct asupra drepturilor individuale
Dincolo de dimensiunea diplomatică, noua lege are consecințe concrete pentru românii din Ucraina care dețin sau doresc să obțină cetățenia română. În lipsa unui acord explicit între Kiev și București privind dubla cetățenie, aceștia se confruntă cu incertitudini legate de statutul lor juridic și de compatibilitatea drepturilor de care beneficiază.
Pentru mulți membri ai comunității românești, cetățenia română nu reprezintă doar un document administrativ, ci o legătură directă cu identitatea culturală, lingvistică și istorică. Limitarea accesului la cetățenia multiplă este percepută ca o măsură care afectează această legătură, într-un moment în care solidaritatea și incluziunea ar fi de așteptat să primeze.
Poziția oficială a autorităților ucrainene
Legea privind cetățenia multiplă a fost promulgată de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în luna iulie a anului trecut. Ulterior, executivul de la Kiev a fost însărcinat cu stabilirea listei statelor partenere cu care acest regim va fi aplicat.
La momentul adoptării listei, Ministerul de Externe al Ucrainei a transmis că „se va acorda prioritate acelor ţări care se numără printre cei mai apropiaţi şi mai siguri aliaţi”. Oficialii ucraineni au precizat că selecția statelor s-a făcut pe baza unui set amplu de criterii politice, economice și strategice.
Criterii invocate și controversele generate
Potrivit explicațiilor oferite de autoritățile ucrainene, criteriile avute în vedere pentru stabilirea listei au inclus apartenența la Grupul celor Șapte, apartenența la Uniunea Europeană, aplicarea de sancțiuni împotriva Federației Ruse, sprijinul exprimat în organizațiile internaționale pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, existența unor parteneriate strategice, nivelul relațiilor bilaterale și sprijinul financiar acordat Kievului.
În acest context, absența României ridică semne de întrebare, având în vedere că Bucureștiul este stat membru al Uniunii Europene, a susținut sancțiunile împotriva Federației Ruse și a oferit sprijin constant Ucrainei, atât pe plan politic, cât și umanitar.
Criticii deciziei susțin că aplicarea acestor criterii pare selectivă și că, în practică, nu reflectă pe deplin contribuția tuturor statelor care au sprijinit Ucraina în mod consistent.
O temă sensibilă pentru relația bilaterală
Subiectul dublei cetățenii are potențialul de a deveni o temă delicată în relațiile româno-ucrainene, mai ales în contextul eforturilor comune de securitate regională și al dialogului privind protecția minorităților naționale.
Pentru comunitatea românească din Ucraina, legea intrată în vigoare la 16 ianuarie este percepută ca o oportunitate ratată de recunoaștere a realităților demografice și a contribuției românilor la viața statului ucrainean, inclusiv pe frontul de luptă.
În lipsa unor clarificări sau ajustări ulterioare ale listei statelor acceptate pentru cetățenia multiplă, nemulțumirile riscă să se amplifice, iar subiectul să capete o dimensiune politică mai largă, dincolo de cadrul strict juridic.
