Pentru păsări, suntetul este limbaj, sistem de avertizare și ghid de supraviețuire. Un studiu global de amploare, condus de Universitatea din Michigan și consultat de earth.com, atestă că zgomotul influențează foarte mult atât comportamentul acestor viețuitoare, cât și funcțiile corporale și succesul reproducerii.
Oamenii de știință au trecut la treabă în povestea „Păsările și poluarea fonică”
Cercetătorii au adunat rezultatele a 160 de studii efectuate pe șase continente. Datele au cuprins 944 de efecte măsurate la 161 de specii de păsări. O asemenea analiză, la acest nivel amplu, le-a permis oamenilor de știință să caute tipare în mai multe habitate și stiluri de viață.
Cercetările arată schimbări clare în comunicare, hrănire, inclusiv în ecuația agresivității. Cântecul se modifică, de multe ori, în locuri în care zgomotul domnește.
Unele păsări cântă mai tare ori își schimbă tonalitatea. Altele ajustează ritmul. Comportamentul de risc se modifică la rându-i. Vigilența suplimentară înseamnă mai puțin timp de hrănire, iar mai puțină hrană poate încetini creșterea păsărilor tinere.
Comportamentul alimentar prezintă efecte puternice. Păsărilor le poate lua mai mult timp pentru a se apropia de hrană sau se pot opri mai des din hrănit. Acțiunile agresive, precum atacurile sau ciugulitul, se schimbă și în zonele zgomotoase.
„Păsările se bazează în mare măsură pe informațiile acustice”
Efectele de comunicare ies în evidență deoarece sunetul ghidează împerecherea, strigătele de avertizare și semnalele.
„Păsările se bazează în mare măsură pe informațiile acustice. Folosesc cântecul pentru a-și găsi parteneri, strigăte pentru a-și avertiza prădătorii, iar puii fac strigăte de implorare pentru a-și anunța părinții că le este foame”, se arată în studiu
A urmat întrebarea: „Deci, dacă există zgomot puternic în mediu, pot auzi în continuare semnale de la propria specie?”.
Zgomotul și supraviețuirea
Rezultatele studiului indică o legătură negativă clară între zgomot și reproducere. Succesul în reproducere, supraviețuirea ouălor și ratele de eliberare a zborului pot scădea în locuri zgomotoase.
Nivelurile hormonale se schimbă și ele. Atât creșterile, cât și scăderile pot dăuna funcției imunitare, metabolismului și supraviețuirii pe termen lung.
Expunerea regulată la sunet în primele etape ale vieții poate afecta, totodată, dezvoltarea. Stresul timpuriu își poate menține efectele chiar și la vârsta adultă.
Unele păsări reușesc să se descurce
Ceea ce este clar e că nu toate speciile reacționează în același mod. Trăsăturile ciclului de viață și particularitățile habitatului influențează situația, iar tipul de cuib joacă, de asemenea, un rol major.
Speciile care folosesc cuiburi în formă de cupă deschisă prezintă modificări diferite de creștere și de habitat în comparație cu cele care utilizează alte tipuri de cuiburi.
Tipul de habitat este un alt punct important. Speciile care trăiesc în păduri de foioase, păduri mixte sau pajiști prezintă adesea modificări hormonale mai mici în comparație cu speciile generaliste. Vegetația densă poate atenua undele sonore, în timp ce coroanele copacilor pot acționa drept bariere fonice naturale.
Impactul este serios, însă există soluții
Chiar dacă studiul arată în mod clar că există un impact semnificativ, nu se poate spune că nu există soluții.
„Prin sintetizarea acestor studii într-o meta-analiză, am constatat că există efecte previzibile. Și dacă le putem prezice, atunci le putem atenua, le putem reduce, le putem inversa”, a spus Neil Carter, autor principal al studiului
Planificarea poate fi ghidată de cunoașterea trăsăturilor vulnerabile. Protejarea acoperirii forestiere, utilizarea suprafețelor rutiere mai silențioase, adăugarea de bariere fonice și reproiectarea zonelor urbane pot genera reducerea impactului.
Declinul populațiilor de păsări continuă la nivel global. Poluarea fonică pune probleme în comunicare, în creștere, dar și în echilibrul hormonal și în succesul reproducerii. În acest context, reducerea zgomotului este o modalitate de protejare a populațiilor de păsări.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Podul Overtoun și misterul câinilor care sar în gol de 75 de ani
