Elveția nu tratează calea ferată ca pe o soluție de avarie. Nu reacționează la o criză punctuală și nici nu schimbă direcția în funcție de ciclurile politice. Statul alpin investește în infrastructura feroviară de peste 175 de ani și își planifică dezvoltarea pe orizonturi de zeci de ani.
Consiliul Federal a prezentat recent planurile de extindere a rețelei de transport până în 2045. Accentul cade pe creșterea capacității feroviare și pe reducerea presiunii de pe autostrăzi. În paralel, Executivul propune renunțarea la peste 30 de proiecte rutiere. Nu este o schimbare bruscă de strategie, ci o continuare a unei politici asumate de decenii, potrivit publicației swissinfo.ch.
Consiliul Federal prioritizează trenurile și limitează o parte dintre investițiile în autostrăzi
Planul prezentat de autorități prevede îmbunătățirea conexiunilor dintre Biel, Lausanne și Geneva până în 2030. Până în 2035, obiectivul este introducerea trenurilor la interval de 15 minute între Zurich și Berna. Tot până atunci ar urma să fie operate curse la fiecare 30 de minute pe liniile Berna–Lucerna și Basel–Zurich. Liniile regionale ar urma să funcționeze după un orar cadențat de jumătate de oră.
În ceea ce privește rețeaua de autostrăzi, unele proiecte vor continua, însă o parte dintre ele vor fi abandonate. Se va lărgi o secțiune a autostrăzii A1 la șase benzi, dar nu toate investițiile rutiere vor fi menținute.
Consultarea publică privind aceste măsuri este programată pentru luna iunie.
Elveția are una dintre cele mai eficiente rețele feroviare din lume
Statul alpin este lider european la raportul dintre populație și numărul de călătorii efectuate cu trenul. Rețeaua feroviară este extrem de densă, iar punctualitatea este constant ridicată.
Datele oficiale arată că anul trecut 94% dintre trenuri au fost punctuale. În cea mai bună zi a anului, 99% dintre trenuri au ajuns la timp. În Elveția, un tren este considerat punctual dacă ajunge la destinație cu mai puțin de trei minute întârziere. Chiar și cel mai slab an recent, 2021, a înregistrat o rată a punctualității de 92%.
Compania națională SBB publică în timp real informații despre eventualele probleme din rețea.
Prin comparație, în România, documentele CFR SA indică pentru anul 2024 întârzieri totale de 6,6 milioane de minute la trenurile de pasageri, cu 40% mai mult decât în 2023.
Electrificarea rețelei a fost o decizie strategică luată acum peste un secol
Elveția a început electrificarea căilor ferate la finalul secolului XIX. Prima linie electrificată a fost deschisă în 1899. Procesul a fost accelerat în timpul Primului Război Mondial, când o criză de cărbune a determinat autoritățile să considere tracțiunea electrică drept singura soluție viabilă pe termen lung.
Electrificarea completă a rețelei a fost finalizată în 1960. Astăzi, 99,8% din rețeaua feroviară elvețiană este electrificată. Conform datelor Comisiei Europene, media Uniunii Europene este de aproximativ 57%, iar România se situează în jurul valorii de 38%.
Decizia de electrificare a fost una de stat, menținută indiferent de schimbările politice. Argumentele au fost economice și tehnice. Locomotivele electrice sunt mai eficiente, pot tracta trenuri mai grele și au o durată de viață mai mare decât cele diesel. În plus, în zonele montane, utilizarea locomotivelor cu abur era dificilă și riscantă din cauza fumului acumulat în tuneluri.
Tunelurile alpine au schimbat radical transportul în Elveția
Relieful montan a obligat Elveția să investească masiv în tuneluri. Primul proiect major a fost tunelul Gotthard de 15 kilometri, construit între 1872 și 1882.
Cel mai spectaculos proiect modern este Gotthard Base Tunnel, cu o lungime de 57 de kilometri. Deschis în 2016, după aproape două decenii de lucrări, tunelul a costat aproximativ 12,5 miliarde de dolari. Trenurile de pasageri pot circula cu până la 200 km/h, iar cele de marfă cu 100 km/h.
În total, în cadrul programului AlpTransit, aprobat prin vot popular în 1992, au fost construite trei mari tuneluri feroviare, cu investiții estimate la aproximativ 25 de miliarde de dolari. Programul a stabilit explicit prioritatea căii ferate în fața transportului rutier și mutarea unei părți importante din transportul de marfă de pe șosea pe șine.
În planul de dezvoltare până în 2045 figurează și tunelul Grimsel, cu o lungime estimată de 8,3 kilometri.
Investițiile au transformat trenul într-un element central al mobilității
Elveția nu are linii de mare viteză de tip TGV pentru 300 km/h, însă există numeroase secțiuni unde trenurile pot atinge 250 km/h, viteza fiind limitată la 200 km/h.
Țara găzduiește și compania Stadler Rail, unul dintre cei mai cunoscuți producători europeni de trenuri electrice. Modele precum Giruno circulă atât în Elveția, cât și în alte state europene.
Performanța are un cost. Biletele de tren sunt printre cele mai scumpe din Europa. De exemplu, un bilet cumpărat înainte de călătorie pentru ruta Geneva–Zurich, de aproximativ 279 de kilometri, poate costa în jur de 80 de euro. Există însă și un abonament anual valabil pe aproape toate mijloacele de transport public, în valoare de aproximativ 4.400 de euro.
