Mircea Diaconu s-a stins pe data de 14 decembrie, cu 10 zile înainte să împlinească 75 de ani. După o lungă luptă cu cancerul de colon, pe 16 decembrie, trupul său a ajuns, ultima dată, la Teatrul Nottara, unde colegii și-au luat „adio” de la un actor care a stat peste jumătate de secol pe scenă. Pe 17 decembrie a fost condus pe ultimul drum, în Cimitirul Săftica, unde își va găsi odihna veșnică. Odată cu el, s-a sfârșit un capitol din artă, dar și din politică. Artistul a știut să îmbine cele două domenii atât de bine încât avea o pensie pe măsură. Nu a apucat, însă, să se bucure prea mulți ani de contribuțiile sale către stat.
Maestrul a avut două tipuri de pensii, prima fiind cea pentru limita de vârstă, care însemna 37.752 de lei pe an, 3.146 de lei pe lună. Cea de-a doua era de merit, i-o dăduse statul pentru contribuțiile sale remarcabile: 52.092 de lei pe an, 4.431 de lei pe lună. În total, 7.487 de lei.
În vremea în care a fost europarlamentar, venind din partea Alianței ALDE-Pro România, a avut un salariu de 81.239 de euro pe an. A mai primit și 69.674 de euro și 244.527 de lei din partea partidului Pro România, dar și 2.200 de lei din drepturi de autor, conform declarațiilor sale de avere.
Alături de soția sa, actrița Diana Lupescu, Mircea Diaconu avea 5 terenuri. Trei le cumpăraseră, două le-au primit moștenire. Mai aveau și 5 alte proprietăți. Le veneau destui bani și din chirii.
Cui îi rămâne averea lui Mircea Diaconu. Moștenirea pe care a lăsat-o, departe de lucrurile materiale, sunt filmele în care a jucat jumătate de secol
Diana Lupescu și cei doi copii ai, Ana și Victor, sunt cei care vor primi, conform legii, cele lumești rămase în urma. Dacă ar fi lăsat un testament, situația ar fi fost alta. În schimb, nu doar familia va rămâne cu o parte din ceea ce a fost Mircea Diaconu. Amintirea sa va continua să fie vie în filmele în care a jucat, în piesele de la teatrul Nottara, în toate râsetele și emoțiile din sală.
Primul rol l-a jucat în 1972, în Adio, Dragă Nela. Abia absolvise Institutul de Arte Teatrale și Cinematografie, cu un an înainte de debut. Au urmat Profetul, aurul si ardelenii (1978), Buletin de București (1983), Asfalt Tango (1993). În 1977 premiul pentru debutul Uniunii Scriitorilor. Era cunoscut pentru Filantropica (2002), Piciu (1985), Caravana Cinematografică (2009), Acțiunea Autobuzul (1978).
La 1 decembrie 2000, Mircea Diaconu primise și Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Ofiţer.
