Tot mai mulți pacienți din România își caută medicamentele pe grupuri de Facebook, după ce tratamente esențiale dispar din farmacii. Cauzele sunt lipsa cronică din stocuri, exportul paralel și trasee ilegale de distribuție. Agenția Națională a Medicamentului avertizează că pe piață circulă inclusiv cutii furate din depozite.
Analiză documentată cu informații și declarații oficiale ANMDMR, Ministerul Sănătății și relatări ale pacienților când aceste probleme au atins un nivel cronic.
Când farmacia spune „nu avem”, se deschide Facebook-ul
Românii au început să cumpere medicamente așa cum se cumpără electrocasnice la mâna a doua: din grupuri închise, prin mesaje private, uneori cash la întâlnire, alteori prin curier. Fenomenul nu e teorie, ci practică zilnică.
Există grupuri pe Facebook unde părinți, pacienți cronici și îngrijitori postează mesaje de tipul „caut urgent”, „donez două fiole”, „am găsit în alt oraș”. În aceste grupuri se cer anticonvulsivante, perfuzii cu vitamine, medicamente de oncologie, tratamente urologice și antiepileptice care lipsesc frecvent din farmaciile din România.
Raluca Tănase, mamă a unei tinere cu epilepsie și paralizie cerebrală, a dezvăluit cum funcționează mecanismul. Aceasta a afirmat că a intrat într-un astfel de grup tocmai pentru că „opt luni de zile au lipsit majoritatea medicamentelor pentru epilepsie”, inclusiv Rivotril 0,5 mg. „Am aflat că o farmacie din Timișoara trimitea rețetele în Germania și le aducea de acolo. Pe un medicament care în țară costă poate 12 lei, plăteai 200 de lei”, a afirmat tânăra mamică pentru Europa Liberă.
Cazurile sunt recurente. Pacienți oncologici povestesc că ajung să facă zeci și sute de kilometri doar pentru a cumpăra ultimele cutii rămase într-un oraș îndepărtat. Un pacient operat de cancer de prostată povestește că a luat trenul noaptea până la Cluj-Napoca, la peste 400 de kilometri, doar pentru a găsi medicamentul prescris, care nu mai exista în București. „Eu sunt pensionar, am timp. Dar ce fac cei care nu au timp?”, întreabă el.
Aceasta este fața umană a unei piețe gri: nu vorbim doar despre speculă, ci despre supraviețuire. Oameni bolnavi cumpără medicamente cumperi apă în deșert. Cu orice preț.
De ce lipsesc medicamentele din farmacii
Lipsa medicamentelor nu este un accident izolat. Sunt trei cauze majore care reapar în toate explicațiile oficiale și neoficiale.
Prima cauză este prețul reglementat agresiv. România menține prețuri foarte mici la multe molecule, tocmai pentru a proteja pacientul. Acest preț redus face ca anumite medicamente să fie ieftine aici, comparativ cu restul Uniunii Europene. A doua cauză este exportul paralel: distribuitori legali cumpără aceste medicamente ieftine din România și le revând în alte state UE, unde prețul este mai mare. Profitul se face din diferență. A treia cauză este întreruperea producției sau limitarea livrărilor din partea producătorilor atunci când consideră că piața nu este suficient de rentabilă.
Despre exportul paralel există o declarație oficială foarte clară din partea Agenției Naționale a Medicamentului. Vicepreședintele Agenției a spus: „Export paralel există, nu avem voie să-l interzicem, că am putea face o lege, dar am risca să fie o situație de infringement pentru România”. Instituția spune că poate interveni doar atunci când vede că nevoile pacienților din țară nu mai sunt acoperite. „Atunci intervenim”, a precizat oficialul.
Această formulare este importantă. Exportul paralel este legal în Uniunea Europeană. România, ca stat membru, nu poate pur și simplu să îl oprească administrativ, pentru că ar bloca libera circulație a mărfurilor în piața unică europeană și ar intra în infringement (procedură de sancțiune la nivel UE).
Consecința practică este că medicamente ieftine dispar din farmacii românești tocmai pentru că sunt suficient de ieftine încât merită vândute în altă parte, cu profit mare. Pacientul român rămâne fără cutie, dar „piața unică” rămâne curată juridic.
„Trimitem rețete în Germania, aducem medicamentul înapoi, dar costă de zece ori mai mult”
Acesta e pasul următor, semnalat de pacienți în România. Când un medicament nu mai există în farmaciile de la noi, dar există într-o țară din vestul UE, se creează un circuit privat. O farmacie sau un intermediar din România poate prelua rețeta, o trimite partenerului din alt stat membru, cumpără medicamentul la prețul acelui stat și apoi îl aduce înapoi către pacientul român. Diferența de cost o suportă pacientul. Raluca Tănase spune că a ajuns să plătească sute de lei pe o cutie care în mod normal costă zeci de lei.
Acesta nu este un canal oficial de compensare. Este un mecanism de supraviețuire, tolerat tacit, la limita zonei gri – pentru că medicamentul ajunge la pacient, dar nu mai vorbim despre acces echitabil, control de cost și trasabilitate completă în condiții standard.
În absența unei soluții sistemice, pacienții cronici ajung să facă crowdfunding de medicamente între ei, prin grupuri private. Acolo se negociază, se schimbă adrese de farmacii „unde mai e două cutii”, se fac liste de așteptare și se trimit colete.
Asta înseamnă, practic, piață paralelă a pacienților. O micro-rețea civilă, creată pentru a compensa un gol instituțional.
ANMDMR avertizează: pe piață circulă medicamente furate
În 24 octombrie 2025, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) a emis un avertisment public. Agenția spune că a fost informată despre „un furt de medicamente care a avut loc în România de la un distribuitor angro autorizat”. Lista produselor furate a fost transmisă în atenția profesioniștilor din domeniu.
ANMDMR avertizează că „este posibil ca aceste produse să circule în prezent pe piața ilegală”. Agenția le cere cetățenilor „să manifeste prudență maximă și să se asigure că medicamentele pe care le achiziționează provin din surse legale și autorizate”. În cazul în care primesc o ofertă suspectă, pacienții sunt îndemnați „să informeze imediat ANMDMR”.
Mesajul e foarte direct: au dispărut medicamente chiar din depozitele legale, iar cutiile pot ajunge în circuitul de vânzare „pe persoană fizică”. Cu alte cuvinte, nu vorbim doar despre pacienți care își dau unii altora ultimele rezerve. Vorbim despre apariția unui canal clar ilegal, în care marfa furată din lanțul de distribuție autorizat este revândută pacienților disperați.
Agenția subliniază un detaliu tehnic esențial: medicamentele furate aveau încă „identificatorul unic activ” în momentul furtului.
În Uniunea Europeană, cutiile de medicamente de prescripție trebuie să aibă elemente de siguranță: un sigiliu împotriva deschiderii și un cod unic serializat, verificabil în Sistemul Național de Verificare a Medicamentelor (SNVM). „Identificatorul unic activ” înseamnă că acestea pot trece drept legitime la prima vedere. Dacă aceste cutii intră în piață fără să fie eliberate oficial dintr-o farmacie autorizată, pacientul nu mai are garanție că lanțul de frig, condițiile de depozitare și data de expirare au fost respectate.
Tradus brutal: un pacient poate cumpăra de bună credință un medicament „sigilat, cu cod”, dar acel medicament poate fi dintr-un lot furat, depozitat greșit și vândut pe privat, cu risc direct pentru sănătate.
Ce spune statul că face: control, trasabilitate, sancțiuni
ANMDMR și Ministerul Sănătății au prezentat în momentul în care România s-a confruntat cu problema, la nivel oficial, două direcții de răspuns.
Prima direcție este trasabilitatea. Sistemul Național de Verificare a Medicamentelor permite scanarea fiecărei cutii, pentru a confirma că nu e falsificată și că nu a mai fost eliberată anterior. Agenția spune că monitorizează piața și că solicită raportare imediată la orice suspiciune, inclusiv când apar oferte de medicamente „pe sub mână”.
A doua direcție este intervenția punctuală împotriva exportului paralel atunci când lipsa de pe piața internă devine critică. Agenția afirmă că, atunci când observă că „nevoile pacienților nu mai sunt acoperite”, poate opri temporar ieșirea medicamentelor din țară. „Soluția este să verificăm ce se întâmplă în piață și, atunci când avem informații că (medicamentele) pleacă spre exportul paralel, iar nevoile pacienților nu mai sunt acoperite, atunci intervenim”, a declarat vicepreședintele Agenției Naționale a Medicamentului.
Dar există o limită: această intervenție nu poate deveni interdicție generală, pentru că România ar intra în infringement la nivelul Uniunii Europene dacă ar bloca sistematic exportul paralel.
Cu alte cuvinte, autoritatea de reglementare admite că vede presiunea pe stocuri și admite că intervine, dar recunoaște deschis că nu poate rescrie regulile jocului european.
De la „dreptul european” la piața neagră de apartament
Aici apare ruptura etică.
La nivel european, comerțul intracomunitar cu medicamente este considerat piață liberă. Distribuitorii dețin autorizație, își respectă obligațiile de raportare și profită legal din diferența de preț.
La nivel național, însă, fiecare cutie care pleacă la export devine o cutie lipsă pentru pacientul român. În lanț, asta produce trei efecte:
Pacientul cu boală cronică ajunge să caute medicamentul pe Facebook.
Apar intermediarile „private”, care aduc medicamente din alte state UE la prețuri de zece ori mai mari.
Intră pe piață cutii provenite din furturi din depozite, avertizează ANMDMR, care pot circula cu tot cu cod de siguranță aparent valid.
Toate cele trei efecte se desfășoară acum în paralel. Asta transformă accesul la tratament într-un joc de noroc: ai relații? ai bani? ai noroc de o cutie „curată” sau cumperi ceva compromis?
Din perspectivă sanitară, situația este periculoasă: pacientul nu mai negociază doar prețul, negociază șansa la un medicament autentic și corect depozitat.
Din perspectivă economică, situația înseamnă că valoarea adăugată se scurge din sistemul public și intră în rețelele informale.
Din perspectivă geopolitică, vulnerabilitatea nu e externă, nu vine din afara țării. E internă. Golul este creat în interiorul sistemului românesc și apoi acoperit de mecanisme paralele.
România are, oficial, trasabilitate. Practic, are piață gri
Pe hârtie, România are mecanisme europene de siguranță: serializare pe cutie, raportări către Agenția Națională a Medicamentului, control al exportului paralel atunci când apare risc pentru aprovizionarea internă.
În teren, realitatea arată altfel. Pacienții se organizează în grupuri de Facebook pentru a-și procura tratamente care nu se mai găsesc în farmacii. O parte din aceste tratamente ajung în țară prin circuite paralele, la prețuri de câteva ori mai mari. Alte cutii provin direct din furturi raportate oficial din depozite autorizate, iar ANMDMR a avertizat public că aceste produse „pot circula în prezent pe piața ilegală” și a cerut „prudență maximă”.
Regulile europene privind libera circulație a medicamentelor și blocajele din lanțul de aprovizionare intern produc exact ceea ce oamenii numesc acum „piața gri”. Nu este farmacie. Nu este, totuși, nici contrabandă clasică. Este zona de mijloc unde disperarea pacienților întâlnește tăcerea instituțiilor și elasticitatea legii.
