Podul Overtoun, construit în 1895 din granit, se află lângă localitatea Milton, în apropierea conacului Overtoun House, în vestul Scoției. Traversează râul Overtoun Burn, la o înălțime de aproximativ 15 metri. Este un loc liniștit, frecventat de turiști și localnici care ies la plimbare cu animalele de companie.
Începând cu anii 1950, însă, locul a devenit cunoscut pentru un fenomen neobișnuit: zeci de câini au sărit de pe pod. Relatările variază. Unele publicații britanice vorbesc despre aproximativ 50 de cazuri confirmate, în timp ce altele menționează cifre mult mai mari, de ordinul sutelor. În multe dintre situații, câinii au murit după căderea de la înălțime.
Martorii spun că animalele sar, de regulă, din aceeași parte a podului și mai ales în zilele cu vreme bună. Comportamentul apare brusc, fără semne prealabile.
În 2006, Kenneth Meikle relata pentru presa britanică că se plimba cu familia când câinele lor, un Golden Retriever, a sărit peste parapet. Animalul a supraviețuit, dar a fost grav rănit. Într-un alt caz, în 2005, un border-collie numit Ben a suferit răni atât de grave încât a trebuit eutanasiat.
Astfel de mărturii au alimentat reputația sinistră a podului.
Legendele locului din jurul podului Overtoun
Ca în orice poveste care sfidează explicațiile simple, au apărut rapid interpretări supranaturale. Conacul Overtoun House este considerat de unii localnici un loc „bântuit”, iar podul ar fi, în aceste interpretări, un punct de trecere între lumi.
O tragedie reală a contribuit la această aură. În 1994, un bărbat și-a aruncat copilul de pe pod, susținând că acesta era posedat. Incidentul a amplificat percepția locului ca fiind unul „blestemat”.
Astfel de povești au intrat în cultura populară și au fost reluate în documentare și articole de presă, însă nu există dovezi care să susțină explicațiile paranormale.
Pot câinii să se sinucidă?
Specialiștii în comportament canin resping această idee.
Psihologul David Sands, expert în comportament animal, a afirmat că este imposibil ca un câine să-și planifice moartea. Animalele nu au conceptul abstract al sinuciderii. O opinie similară are și specialista în comportament canin Joyce Stewart, care subliniază că câinii pot aprecia instinctiv înălțimea de la care pot sări în siguranță.
Acest lucru face fenomenul și mai greu de explicat.
Cea mai plauzibilă explicație este și cea mai ciudată
Cea mai plauzibilă explicație vine din studiile privind mediul natural din jurul podului. Specialistul în habitat animal David Sexton a identificat la baza podului urme de nurci, șoareci și veverițe.
Testele realizate pe câini au arătat că majoritatea reacționează puternic la mirosul de nurcă. Aceste animale au glande anale care produc un miros foarte intens pentru simțul olfactiv al câinilor.
Ipoteza este că animalele, atrase de miros, încearcă să sară spre sursa lui. Parapetul masiv din granit blochează vizibilitatea pentru câini, care nu pot percepe corect adâncimea prăpastiei. Practic, simțul mirosului ar „păcăli” orientarea vizuală.
Un detaliu interesant susține această teorie: nurcile au fost introduse în Scoția în anii 1920 și au început să se răspândească masiv în anii 1950 — exact perioada în care au început să fie raportate incidentele.
Topografia locului, mirosurile puternice și curiozitatea naturală a câinilor ar putea crea combinația periculoasă.
Un mister parțial explicat de cercetători
Deși teoria mirosurilor este considerată cea mai logică, ea nu explică toate cazurile. Nu fiecare câine reacționează la fel, iar fenomenul nu poate fi reprodus controlat.
Podul Overtoun rămâne astfel un exemplu fascinant de intersecție între biologie, percepție animală și mitologie locală. Un loc în care instinctele unui animal pot transforma o simplă plimbare într-un accident inexplicabil.
