Povestea Arcului de Triumf din Bucureşti nu este una atât de frumoasă pe cât ar crede românii care ajung zilnic lângă impunătorul monument. Construit în 1918, acesta a trecut de la a fi considerat “ruşinea Micului Paris”, la un adevărat simbol pentru onoare şi glorie naţională.
Cu o înălţime de 27 de metri, construcţia a fost inspirată de fratele său mai mare din Paris, după cum chiar arhitectul Petre Antonescu a recunoscut. Astăzi, este admirat de sutele de mii de şoferi care sunt nevoiţi să stea în trafic, dar şi de turiştii străini care urcă până în vârf pentru a admira zona centrală a Capitalei.
Cum a început povestea Arcului de Triumf din Bucureşti
Deşi este văzut de sute de mii de persoane în fiecare zi, puţini sunt cei care cunosc povestea Arcului de Triumf din Bucureşti. Istoria monumentului începe imediat după Primul Război Mondial, când autorităţile doreau să realizeze o construcţie care să amintească de importanţa momentului, dar şi de cei care s-au jertfit pentru România.
Astfel, în 1918, se construieşte, în timpul mandatului primarului Matei Gheorghe Corbescu, un arc din lemn acoperit cu ipsos, care nu făcea faţă nici măcar ploilor abundente sau ninsorii, devenind astfel “ruşinea Micului Paris”. Până şi George Enescu s-a arătat deranjat de bucata de lemn care nu amintea de “fratele” său din piatră din capitala Franţei.
“Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”, a spus acesta.
Grăbiţi de încoronarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, autorităţile locale au hotărât construirea unui Arc de Triumf de care bucureştenii să fie mândri. Arhitectul ales a fost Petre Antonescu, însă timpul prea scurt alocat a făcut ca basorieliefurile exterioare să fie sculptate în ipsos, nu în piatră cum ar fi trebuit.
„Greșeala a cauzat degradări progresive ale aspectului extern, arcul ajungând o zdreanță în anii 1930“, a explicat istoricul Dan Falcan.
Starea deplorabilă a monumentului şi revolta presei timpului, dar şi a locuitorilor au convins municipalitatea să termine lucrarea. Astfel, între 1935 şi 1936 au fost depuse eforturi mari pentru definitivarea monumentului. S-au folosit granit de Deva şi marmură de Rușchița cioplită de sculptori autohtoni, dar şi de zece artişti din Italia.
În formă de paralelipiped, acesta are o temelie de 25 pe 11,5 metri și o înălțime de 27 de metri. Stâlpii, pe care se sprijină monumentul, au scări interioare, care duc spre terasa acestuia.
Când a fost inaugurat monumentul de pe Kiseleff?
Ceremonia de inaugurare a Arcului de Triumf din Bucureşti a avut loc chiar pe 1 decembrie 1936, la împlinirea a 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. La deschidere au fost prezenţi Regele Carol al II-lea, mama sa, Regina Maria, Prinţul Mihai, mai mulţi membri ai guvernului României, dar şi numeroși invitați de onoare din țară și din străinătate.
Din păcate, în perioada comunismului, Arcul a fost mutilat! Textele proclamanților Regelui Ferdinand au fost şterse de pe părțile laterale, iar portretele Regelui Ferdinand și al Reginei Maria au fost distruse de pe fațada sudică, fiind înlocuite cu niște flori. Abia după 1989, s-au montat două medalioane de bronz cu chipurile regilor.
