Recunoscute în 2019 drept Cel Mai Lung Șir de Fântâni Coregrafice Sincronizate din Lume, potrivit Academiei Recordurilor Mondiale (World Record Academy), acestea au o suprafaţă a apei de 16.200 m² şi aproape un kilometru şi jumătate lungime.
Citeşte şi București, pe lista celor mai bune orașe din Europa. Ce loc ocupă Capitala în prestigiosul clasament al anului 2024
Povestea fântânilor arteziene din Piaţa Unirii
Povestea fântânilor arteziene din Piaţa Unirii începe în 1977, după cutremurul devastator care a lovit România. Seismul a oferit comuniştilor prilejul ideal pentru a demola străzi întregi de imobile vechi pentru a construi un ansamblu uriaş de clădiri socialiste între Piaţa Alba Iulia şi dealul Uranus care avea să adăpostească şi Casa Poporului (Palatul Parlamentului). Este vorba despre 5 kilometri de bulevard care urma să se numească Victoria Socialismului.
În anii ’80, Nicolae Ceauşescu cere constructorilor să realizeze o structură de fântâni care să rivalizeze cu cele din marile oraşe ale lumii. Astfel, în 1987, încep lucrările de amenajare a “fântânilor decorative”. Fântâna mare din centru urma să fie acompaniată de alte 44 mai mici. Placate cu marmură sau granit, acestea seamănă cu blocurile şi clădirile construite pe margine.
După 1990, au fost lăsate de izbelişte, până în 2018 când au fost modernizate de către cei de la Apa Nova. Au fost curăţate mozaicurile şi au fost instalate echipamente de ultima generaţie în materie de divertisment cu apă. Asta a permis ca instituţia să organizeze în zilele de weekend din sezonul cald spectacole cu lumini, muzică şi apă admirate de zeci de mii de bucureşteni la fiecare final de săptămână.
[caption id="attachment_342755" align="alignnone" width="593"]
Fântânile din Piaţa Unirii în timpul spectacolului "Simfonia Apei"[/caption]
Ce era în Piaţa Unirii înainte de fântânile arteziene
În aglomeraţia zilnică din inima Bucureştiului, fântânile arteziene par ca o gură de aer. Puţini ştiu că în urmă cu aproape 100 de ani, zona arăta total diferit. Aici, erau hale comerciale, pieţe de fructe, de peşte sau tarabe cu tot felul de produse. Pentru că toate ofereau un aspect murdar şi neîngrijit s-a decis, la final de 1935, ca zona să fie modernizată. Astfel, a luat naştere Piaţa 8 Iunie, aici amenajându-se straturi de iarbă şi bazine cu fântâni.
[caption id="attachment_342756" align="alignnone" width="600"]
Piaţa Unirii, în 1963. Sursa foto: Facebook "Caleidoscop"[/caption]
“Pe la 1830, s-a ridicat piața cea mare a orașului. Pe o parte a Domboviței era hala de carne, iar pe partea cealaltă era hala pentru fructe și legume, halele Bibescu. În 1872, un arhitect francez, după modelul halelor metalice de la Paris, a ridicat halele metalice de la București, care erau un adevărat monument de arhitectură industrială”, spunea regretatul istoric român Răzvan Theodorescu.
Anii ’70, însă, au adus dorinţa schimbării, vizitele lui Nicolae Ceauşescu în China şi în Coreea de Nord ducând la transformarea completă a zonei din centrul Capitalei. Astfel, frumosul cartier Uranus a fost complet demolat pentru a face loc Casei Poporului şi întregului bulevard cu aer comunist.
Citeşte şi Comoara de sub București uitată zeci de ani sub pământ. Capitala ar scoate bani frumoşi din turism şi ar putea scădea preţurile la încălzire
