Serghei Mizil spune că dorința de a obține o vilă a grăbit căsătoria sa cu Cora, într-un moment în care niciunul dintre ei nu își mai dorea să treacă din nou prin formalitățile unui mariaj. Povestea, depănată în conversația cu Dan Capatos, are un deznodământ pe care chiar el îl prezintă cu umor: locuința nu a mai ajuns la cuplu, însă căsătoria a rămas.
O casă dorită înainte de Revoluție
În amintirile lui Serghei Mizil, episodul se petrece cu câteva luni înainte de Revoluția din 1989. El descrie locuința pe care o aveau în vedere drept o vilă mică și frumoasă, nu un palat. Pentru cei doi, casa reprezenta atunci motivul practic de a face un pas pe care până în acel moment îl evitaseră.
Mizil își plasează relatarea în perioada pe care o numește, ironic, cea a „burgheziei roșii”. Dincolo de această formulare, explicația sa se referă la regulile privind spațiul locativ și numărul persoanelor care ar fi urmat să locuiască împreună. Nu oferă însă adresa vilei, suprafața exactă sau valoarea pe care ar fi trebuit să o plătească pentru ea.
De ce nu voiau să se căsătorească din nou
Serghei Mizil a explicat că atât el, cât și Cora mai fuseseră căsătoriți. Experiențele anterioare îi făcuseră să nu își dorească repetarea formalităților, chiar dacă formau deja un cuplu. În versiunea povestită lui Dan Capatos, nu o cerere pregătită în amănunt a schimbat această hotărâre, ci perspectiva unei locuințe pe care o voiau amândoi.
El spune că ideea căsătoriei a apărut atunci când au încercat să găsească o soluție pentru casă. Relatarea privește împrejurările în care au semnat actele, nu o declarație că relația lor ar fi fost lipsită de sentimente. Umorul cu care își descrie decizia nu trebuie confundat cu o explicație completă a vieții lor de cuplu.
Regulile locative, așa cum și le amintește Mizil
Potrivit lui Serghei Mizil, obstacolul era legat de suprafața locativă care putea reveni unei persoane. În discuție a apărut inclusiv varianta de a lua pe cineva în spațiu, pentru a putea obține locuința dorită. El a evocat o bunică, dar a precizat chiar în povestire că nu își mai amintește sigur despre cine era vorba.
Prin urmare, aceste detalii rămân amintirile sale despre demersul de atunci. Mizil nu a indicat un act normativ și nici un calcul exact al suprafeței permise. Elementul pe care îl afirmă limpede este că el și Cora au ajuns să considere căsătoria o soluție pentru planul imobiliar, deși inițial nu aveau intenția să se recăsătorească.
Cununia fără alai și petrecerea cu prietenii
Momentul descris de Serghei Mizil este cel al cununiei civile. Cei doi ar fi mers singuri la autoritatea unde se încheiau căsătoriile, fără un alai de rude și invitați. El susține că a întâlnit pe stradă un cunoscut care le-a fost martor. Povestea nu cuprinde detalii despre o slujbă religioasă sau despre o nuntă organizată după aceea.
După semnarea actelor, drumurile proaspeților soți s-ar fi despărțit pentru scurt timp. Cora ar fi plecat acasă, în timp ce Serghei Mizil ar fi mers la restaurant cu prietenii. Tot el spune că s-a întors după două zile. Este un episod pe care îl relatează în registru glumeț, fără să ofere și perspectiva Corei asupra acelei petreceri.
Vila nu a mai venit, căsătoria a continuat
Finalul istorisirii este legat de schimbările aduse de Revoluție. Serghei Mizil spune că locuința nu a mai fost obținută, deși actele de căsătorie fuseseră deja semnate. Nu descrie un contract încheiat sau pierderea unei case aflate anterior în proprietatea lor, ci un plan care nu s-a mai împlinit după schimbarea regimului.
„Am rămas și căsătorit, și fără casă”, a rezumat el situația. Dan Capatos i-a răspuns printr-o glumă despre ghinioanele care nu vin singure, păstrând tonul conversației. Pentru Serghei și Cora, vila a rămas astfel o ocazie ratată din trecut, în timp ce relația începută înainte de 1989 a continuat timp de decenii, dincolo de motivul practic invocat pentru semnarea actelor.
Surse: Cancan


















