Tichetele de masă sunt oferite ca beneficiu pe lângă salariu de către majoritatea companiilor din România (peste 80% din ele), cu scopul de a sprijini cheltuielile angajaților cu hrana zilnică. Deși nu sunt obligatorii prin lege, ele oferă avantaje clare, atât fiscale, cât și motivaționale. În practică, mulți angajatori se întreabă: este legal să acorzi tichete de masă doar unei părți dintre angajați, nu tuturor? Răspunsul este da, cu anumite condiții importante.
Ce spune legea?
Legea nr. 165/2018, care reglementează acordarea biletelor de valoare (inclusiv tichetele de masă), prevede că acestea pot fi acordate doar salariaților care au contract individual de muncă și doar pentru zilele lucrate efectiv. Cu toate acestea, legea nu obligă angajatorul să acorde tichete tuturor salariaților, ci lasă decizia la latitudinea acestuia, cu o condiție esențială: criteriile de acordare trebuie să fie clare, obiective și aplicate unitar.
Este legal să oferi tichete doar anumitor angajați?
Da, este legal. Angajatorul poate decide să ofere tichete de masă doar anumitor categorii de angajați, în funcție de:
norma de lucru (de exemplu, doar celor cu normă întreagă, nu și celor part-time);
tipul contractului (perioadă nedeterminată vs. determinată);
vechimea în companie (de exemplu, doar după finalizarea perioadei de probă);
poziția în companie (funcții de execuție vs. funcții de conducere);
rezultatele performanței sau indicatorii individuali (dacă sunt obiectiv definiți).
Important este ca aceste criterii să fie menționate în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă sau în politicile de HR, astfel încât să nu poată fi interpretate ca discriminatorii.
Ce nu este permis?
Orice diferențiere care se bazează pe criterii precum sexul, vârsta, religia, orientarea politică sau apartenența sindicală este interzisă. De asemenea, acordarea tichetelor „după bunul plac” sau în mod arbitrar doar unor angajați „favoriți” poate atrage sancțiuni pentru discriminare sau practici incorecte în raporturile de muncă.
Un alt aspect de reținut: dacă un angajat îndeplinește aceleași sarcini, în același program și în aceleași condiții ca alt coleg care primește tichete, excluderea sa fără un criteriu obiectiv poate fi considerată nelegală.
Exemple de situații permise
Tichete doar pentru angajații cu normă întreagă
Angajatorul poate decide să acorde tichete de masă doar celor care lucrează 8 ore/zi, nu și celor cu program redus (de exemplu, 4 ore/zi), dacă acest lucru este justificat prin diferența de timp lucrat și costuri.Tichete doar după perioada de probă
Este legal să stabilești în politica internă că angajații beneficiază de tichete doar după ce finalizează perioada de probă. Această regulă trebuie să fie cunoscută și aplicată unitar.Tichete doar pentru personalul din producție
Dacă angajatorul are angajați în birouri și angajați în producție și dorește să ofere tichete doar celor care desfășoară activitate fizică solicitantă, acest lucru poate fi permis, dacă există justificare și documentare clară.
Recomandări pentru angajatori
Pentru a evita neînțelegerile, conflictele sau posibile sancțiuni din partea autorităților, este important ca angajatorii care aleg să ofere tichete de masă doar unui segment din personal să respecte următoarele:
să definească în mod clar și justificabil criteriile de eligibilitate;
să includă această politică în regulamentul intern sau în documente asumate de angajați;
să se asigure că aceste reguli sunt aplicate consecvent, fără excepții sau tratamente preferențiale;
să comunice transparent către angajați motivul diferențierii și să ofere posibilitatea de clarificare.
În concluzie, tichetele de masă pot fi oferite doar unei părți dintre angajați, atât timp cât diferențierea este legală, documentată și aplicată unitar. Nu este necesar ca toți salariații să primească acest beneficiu, dar angajatorul are obligația de a respecta principiile echității și nediscriminării. O politică bine formulată, comunicată transparent și aplicată corect poate transforma tichetele de masă într-un instrument eficient de motivare, fără a genera tensiuni sau riscuri juridice.
