"Vinovăția presupune o latură subiectivă. Unele defecțiuni au fost pur și simplu obiective. Era imposibil ca un partid nefuzionat complet, compus din două culturi diferite de organizație, în care zicala „sabia ruginește în teacă” se amestecă cu butada „balamaua guvernează mereu”, să poată da maximum din ceea ce poate. Timpul a fost prea scurt între momentul fuziunii și scadența alegerilor. În plus, a mai fost și risipit uneori pe lupte fratricide. Și aici apare aspectul de vinovăție.
Trebuia forțată democratic intrarea la guvernare, imediat după prezidențiale, pentru că publicul îl voia „out” pe Ponta de peste tot, inclusiv de la Guvern. Noi nu ne-am înțeles intern asupra acestui lucru, fără să înțelegem cât ne va costa extern. De la acel moment, totul a decurs ca un „domino al eșecului” greu de oprit. Și când te mai și aliniezi la start fără garnituri grele… Dar n-aș fi atât de sever cu partidul precum sunteți dvs..
Vezi și Cum a ajuns Răzvan Ionescu să-i ia locul lui Coldea! Planul lui Hellvig
Ultimă ORĂ! Aceștia sunt românii care au fost răniți în atentatul de la Londra
Repet, obiectiv era greu să ai două performanțe la rând din opoziție și cu fuziunea neîncheiată, cu toți prefecții lui Ponta lăsați de „Abracadabra” spilcuiți la locurile lor, cu toate structurile în mâinile lor, fără o singură televiziune „gură de tun”, care să-ți împingă mesajele, fără „om de gol” cum se spune în fotbal, fără „apărare”… Și nici n-a fost un „eșec istoric”.
În 2008, după toate „pomenile” date de Tăriceanu premier „de dreapta”, PNL a luat tot cam pe acolo. A fost un eșec istoric, dacă îl raportăm la potențialul structurilor profunde. Și aici intervine o temă de îngrijorare: cât din electorat este „pur” liberal, cât din electorat este liberal-conservator, cât din electorat este „pur” popular? Intrăm într-un spațiu al unor necesare clarificări și al evaluării reale a brandului și nevoii de adaptare", a răspuns Predoiu la întrebarea cât este de vinovat «marele PNL» de acest eșec istoric și de nu și l-a asumat nimeni până acum.
