Elena Ceaușescu avea gusturi culinare neașteptate, se pare, conform dezvăluirilor făcute de Suzana Andreiaș, care a lucrat ca menajeră pentru familia Ceaușescu. În cadrul cărții sale, a povestit ce indicații clare a primit pentru prepararea desertului. Totuși, obiceiul său este un mare păcat, conform dogmei ortodoxe.
În cartea sa, „La curtea lui Ceaușescu”, fosta menajeră a povestit aspecte din intimitatea fostului dictator și a soției sale. Nu ea este autoarea manuscrisului, ci scriitoarea Maria Dobrescu, cea care a așezat povestea tipărită în 2004. Cu acest prilej, a ieșit la iveală și că „savanta de renume mondial” iubea… coliva!
Elena Ceaușescu și coliva pe post de desert
Nu voia tiramisu, eclere, macarons sau alte bunătăți, ci colivă ca desert. Costă extrem de puțin să o prepari, ai nevoie doar de câteva ingrediente ieftine, dar secretul stătea în modul în care era făcută. Nu aștepta parastase sau pomeni ca să o primească, ci o consuma când dorea.
„A cerut arpacaş din ăla bun pe care l-am ales împreună cu ea, pe masă. Mi-a spus să-l spăl în nouă ape şi să-l pun la fiert cu apa cât să nu treacă peste arpacaş. «După două-trei clocote, să-i iei spuma aia de deasupra. Când vezi că s-a umflat grâul, îi pui un capac şi o cârpă deasupra. El înfloreşte. Dacă vezi că are prea multă zeamă, îl mai dai să mai fiarbă un pic, la un foc mai mic sau cu o tablă dedesubt».
Mi-a spus apoi cum să toc nuca. Ştiam eu că nuca se bagă la cuptor, înainte. Cuptorul îi dădea un gust de alune. Mi-a arătat de la A până la Z. Cum să pun nucă, lămâie, rom, zahăr, vanilie, cum s-o ornez cu ciocolată deasupra, cu bomboane fondante, mi-a explicat tot”, a povestit menajera despre indicațiile date de Elena Ceaușescu.
Coliva ca desert, un mare păcat
Desertul iubit de Elena Ceaușescu nu trebuie consumat în bătaie de joc sau ca simplu aliment, fiind golit de simbolistică astfel. Dogma arată c se duce la biserică şi, în momentul pomenirii, ea se ridică cu o lumânare aprinsă deasupra. Aceasta se face pentru că sufletele răposaţilor s-au ridicat de la trup spre întâlnirea cu Cel ce le-a creat, lumina vieţii fiecăruia. În acest moment fiecare atinge jertfa, coliva, pentru că fiecare este părtaş la acelaşi trup ce va muri în nădejdea învierii.
Atingerea de jertfă şi întreolaltă simbolizează înlăturarea graniţei apărute prin egoismul şi însingurarea ce izvorăsc din păcat. Apoi preotul toarnă puţin vin peste colivă, căci sângele unei singure persoane, Hristos, s-a vărsat pentru păcatele tuturor. Şi precum vinul conţine principii ce prelungesc viaţa sănătoasă, tot la fel, cel adormit se face părtaş la viaţa veşnică prin unirea cu Hristos.
După ce coliva este binecuvântată, ea se împarte şi se mănâncă spre bucurie, simbolizând fericirea pentru care ne-am rugat să o aibă şi cei adormiţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, coliva este un prilej de comuniune cu cei adormiţi, dar vii prin credinţa în Hristos.
