Prezent la lansarea studiului sociologic „Percepții despre Fiscalitatea din România”, realizat la inițiativa echipei „Pactului pentru Fiscalitate 2022-2023”, reporterul Bugetul.ro le-a cerut celor prezenți „un procent corect pentru majorarea pensiilor” în 2023, în contextul actual al creșterii galopante a prețurilor și al scăderii puterii de cumpărare.

Profesorul universitar Mircea Coșea i-a precizat reporterului Bugetul.ro că, dacă vrei să-i protejezi, cu adevărat, pe pensionari, majorarea pensiilor ar trebui să fie cu 26-30%.

Însă Mircea Coșea a precizat că acest lucru este imposibil, dat fiind că Bugetul României nu suportă o astfel de majorare.

Ca atare, în opinia profesorului Coșea, s-ar putea trece la o creștere a pensiilor, în mod gradual, „în funcție de un anumit barem, care poate să fie stabilit la 3.000-3.500 de lei, așa încât să ai o anumită echitate”.

De asemenea, o altă variantă propusă de Mircea Coșea, dar care încalcă principiul contributivității, este aceea ca pensionarii și persoanele afectate de creșterea prețurilor să beneficieze de căi de ajutorare prin alte fonduri decât majorarea pensiilor, exemplificând „fonduri europene, fonduri bugetare, fonduri de solidaritate”. 

Mircea Coșea, răspuns la întrebarea Bugetul.ro: Ori trecem la o creștere a pensiilor, gradual, în funcție de un anumit barem, ori nu mărești pensia și dai bani în plus din altă parte

„Am să reiau ceea ce spun de ceva timp, anume că, după părerea mea, pensiile nu mai trebuie să fie calculate în funcție de inflație, pentru că legea care spune că pensia se calculează în funcție de creșterea inflației ne obligă să facem o creștere la anul trecut, la 5,8% cât a fost inflația.

Anul trecut, inflația era într-un ritm de creștere considerat normal, și la nivel european, și la nivelul României. În prezent se discută, nu numai în România, ci pe întreaga planetă, despre schimbarea modului de manifestare a inflației, trecând la așa-numita inflație galopantă. Adică, ea a crescut enorm în ultima perioadă. Creșterea inflației, enormă față de anul trecut, ne obligă ca orice creștere a pensiei să respecte nu neapărat inflația, ci puterea de cumpărare. Această creștere enormă a inflației a scăzut puterea de cumpărare.

Ultimele date arată că numai în ultimele două luni a scăzut puterea de cumpărare cu 30%.

Deci, dacă vrei să ridici pensiile, în așa fel încât să oferi celor în cauză un avantaj, pleci de la două principii: ori mergi pe Legea pensiilor și atunci dai ceea ce înseamnă, de fapt, o plată socială, pentru că nu ridici pensiile, de fapt. Nu ridici pensiile până la nivelul inflației sau al puterii de cumpărare scăzută, ci dai ceva. Cât? 10%. De ce 10%? Domnul Ciolacu, ieri, a făcut un calcul corect, dar, în baza unei anecdote care circulă în SUA, un economist e celebru pentru faptul că răspunde repede, corect, dar nu servește la nimic. Ce spunea domnul Ciolacu nu servește la nimic, pentru că o creștere despre care dânsul a spus dăm 5% ca să fie până la 10 și mai dăm nu știu cât ca să facem legea cu 40% – nu mai e valabilă! Pentru că, dacă vrei să faci ceva, trebuie să protejezi populația de căderea puterii de cumpărare. Și atunci pleci de la alt calcul, și anume: care este indicele inflației care poate să fie comparat cu o căderea puterii de cumpărare? Este inflația care se referă nu la tot coșul de calcul al inflației, ci doar la produsele care intră în consumul curent al populației. Și la consumul curent al populației, care înseamnă produse alimentare de bază, vezi că inflația a crescut cu 26 până la 30%.

Și atunci ar trebui, dacă vrei, într-adevăr, să mărești pensiile până la nivelul la care să-i protejezi pe pensionari, trebuie să-l ridici la asemenea grad (n.r. – 26-30%), ceea ce e imposibil! Nu se poate! Bugetul României nu poate să facă așa ceva! Hai să fim realiști!

Și atunci, ceea ce propuneam eu, este următorul lucru: ori trecem la o creștere a pensiilor, gradual, în funcție de un anumit barem, care poate să fie stabilit la 3.000-3.500 de lei, așa încât să ai o anumită echitate, pentru că o creștere cu 11% a unei pensii de 2.000 de lei nu reprezintă același lucru cu o creștere cu 11% a unei pensii de 7.000 de lei; sau, dar asta înseamnă să încalci principiul contributivității, sau faci așa-numitul program de plată socială, pe care unele țări l-au aplicat. Asta ce înseamnă? Nu din fondul bugetului de pensii, ci din alte fonduri – și aici pot fi fonduri europene, fonduri bugetare, fonduri de solidaritate – acorzi anumite avantaje de consum celor defavorizați. Nu le mărești pensia, le dai bani în plus din altă parte. De unde? Din fondurile europene. Uniunea Europeană discută chiar acum, la Bruxelles, ca să disloce aproximativ 6 miliarde de euro, pentru astfel de lucruri.

Doi. Solidaritate. Ce înseamnă asta? Ceea ce s-a făcut în Franța și-n Spania. Marile rețele de distribuție din România, care au profituri enorme la alimente și la medicamente, ar trebui să facă un act de solidaritate, plafonând prețurile la anumite sortimente, pentru anumite categorii de pensionari sau chiar dându-le anumite bonusuri. 

Și al treilea lucru este cel legat de capacitatea de a găsi soluții prin parteneriat public-privat. Este absolut meritoriu ce s-a întâmplat zilele trecute. Pentru prima oară în România a apărut dovada că există posibilitatea unui parteneriat public-privat și exemplul îl dă Fabrica de Zahăr de la Luduș. Pentru mine, este un lucru extraordinar, că 800 de oameni din România au ajuns la capacitatea și la conștientizarea faptului că pot deveni cineva în business și să lupte cu o situație de deblocare a unor crize, pentru că, dacă ați urmărit datele oficiale, ajungem să ne speriem de ce se întâmplă.

97% din zahărul pe care îl mâncăm vine din import. 97%! Asta înseamnă că, dacă un transport de zahăr cade, noi n-avem zahăr în România. Ne apucăm să mâncăm miere, să exploatăm albinele. Glumesc, bineînțeles! Dar situația este gravă. Deci, există căi de ajutorare a unor populații aflate în mare pericol de dispariție economică prin alte fonduri decât prin pensii.

Sigur că asta e complicat, dar se poate face. În Franța, știți foarte bine, probabil că ați aflat, sunt rețele de magazine care au plafonat prețurile la sortimentele de bază. Asta înseamnă că nu plafonează prețurile la tot ceea ce este pâine și patiserie, ci doar la o anumită categorie a pâinii, cea care este cel mai mult cumpărată ș.a.m.d. Lucrurile se pot face, dar, dacă noi ne tot învârtim cu PNRR-ul și cu 9,4%, nu ajungem nicăieri, pentru că aia nu se poate debloca”,  a afirmat, marți, Mircea Coșea.

Echipa „Pactului pentru Fiscalitate” a lansat astăzi, cu sprijinul Biroului de Cercetări Sociale, studiul sociologic „Percepții despre Fiscalitatea din România”. Evenimentul a fost găzduit de Camera de Comerț și Industrie a României.

Eugen DINU