Investigație despre piața gri a medicamentelor psihotrope din România. Cum ajung tratamente controlate să fie vândute ilegal pe rețelele sociale, cine sunt cei implicați și de ce sistemul nu reușește să stopeze fenomenul.
O piață invizibilă, dar în plină expansiune
În România s-a dezvoltat în ultimii ani o piață paralelă a medicamentelor psihotrope, alimentată de cerere mare, acces dificil la servicii medicale și un amestec de vulnerabilitate, ignoranță și oportunism. Totul se desfășoară într-un spațiu greu de supravegheat: rețelele sociale. Platforme ca Facebook, TikTok, Telegram sau Discord ascund grupuri unde tratamente pentru anxietate, depresie, insomnii severe sau tulburări de panică sunt vândute ca niște produse obișnuite, fără rețete, fără consultație, fără avertismente medicale.
În acest ecosistem funcționează o piață gri care evoluează rapid. Intermediarul nu este neapărat un traficant profitat de conjunctură, ci poate fi chiar un pacient care vinde medicamente primite legal pe rețetă compensată, pentru a câștiga bani ușor. Alteori este cineva care a obținut medicamente pe numele altor persoane sau prin medici dispuși să elibereze rețete în serie. Fenomenul nu este nou, dar amploarea lui s-a schimbat drastic după pandemie, când accesul la servicii psihiatrice a devenit mai complicat, iar presiunea emoțională a crescut în rândul tinerilor.
Cum funcționează operațiunile din umbra platformelor sociale
Comerțul ilegal nu se vede la prima vedere. Algoritmii platformelor detectează foarte greu anunțurile camuflate în conversații aparent banale. Totul începe prin mesaje criptate, cu termeni inventați, folosiți pentru a descrie medicamente psihotrope. Unele grupuri funcționează pe sistem de recomandare, ca un soi de cluburi secrete. O persoană acceptată devine garantul moral al altuia. În alte locuri vânzările se fac direct pe fluxul de comentarii, iar moderatorii intervin doar pentru a șterge urmele.
Medicamente precum benzodiazepinele, antidepresivele de nouă generație sau stimulentele folosite în tratamentul ADHD sunt oferite sub eticheta unor termen codificați. Vânzătorii nu păstrează stocuri mari, tocmai pentru a evita problemele legale. Majoritatea folosesc metode simple: fotografii ale cutiilor, un preț și o promisiune de livrare în aceeași zi. Tranzacțiile se fac prin curier, întâlniri rapide sau chiar prin plicuri lăsate în cutii poștale anonime. Plata se face în avans, prin transfer, sau la predare.
Totul este conceput ca un mecanism care evită punctele vulnerabile ale sistemului de farmacovigilență. Farmaciile sunt controlate, medicii sunt verificați, dar în spațiul virtual comerțul pare aproape imposibil de oprit. Vânzătorii mută grupurile, șterg istoricul și reapar cu alte identități digitale. Un grup închis se poate transforma în câteva zile într-o comunitate de câteva mii de oameni. În interior, regulile sunt clare și respectate strict: se tace, se cumpără, se livrează.
Profilul cumpărătorului. Între suferință reală și dorința de performanță rapidă
Contrar așteptărilor, cumpărătorul nu este mereu o persoană cu dependențe severe. În multe cazuri, fenomenul este alimentat de persoane care au nevoie reală de tratament, dar nu pot ajunge rapid la un specialist. Sistemul public este sufocat. Programările la psihiatrie se fac greu. Unii pacienți așteaptă săptămâni sau chiar luni. Între timp, simptomele se agravează. Pentru mulți, piața gri devine o soluție de avarie.
Există și categoria celor care folosesc aceste medicamente pentru a-și crește performanța. Este un fenomen care a explodat în rândul studenților. Pentru sesiune, unii caută stimulente care cresc concentrarea. Pentru anxietate, alții cumpără medicamente care ar trebui administrate doar sub supraveghere strictă. Pentru insomnii, mulți preferă să comande online decât să ceară ajutor medical.
Apoi există segmentul vulnerabil. Tineri deprimați, persoane cu anxietate severă sau persoane care se luptă cu tulburări netratate. Aceștia cumpără medicamente fără să știe cum reacționează în combinație, fără să cunoască dozele recomandate și fără acces la monitorizare. Pentru un sistem medical oricum sub presiune, aceste cazuri reprezintă o bombă cu ceas.
De unde vin medicamentele și cine le pune în circulație
Există mai multe rute prin care medicamentele ajung în piața gri. Prima este legată de pacienții reali. O persoană primește un tratament, nu îl folosește și îl vinde. Uneori pacientul își ajustează singur terapia, reduce dozele și comercializează restul. Alteori obține medicamente în avans, prin rețete repetate.
O altă sursă vine din farmacii slab controlate, unde regulile sunt aplicate superficial. În anumite situații, personalul eliberează rețete fără verificare completă. Fenomenul nu este extins, dar există cazuri documentate de medici care au eliberat zeci de rețete în mod suspect. Medicamentele ajung astfel în mâinile celor care știu exact cum să le valorifice online.
A treia sursă este traficul transfrontalier. În zonele de graniță, anumite tratamente sunt cumpărate din afara țării la prețuri mai mici, apoi vândute în România. Controlul sanitar este slab, iar loturile nu sunt verificate riguros. În multe situații, cumpărătorii nu știu nici măcar dacă medicamentele sunt autentice.
Efectele colaterale ale unui fenomen ignorat
Medicamentele psihotrope nu sunt jucării chimice. Administrarea lor necesită supraveghere, ajustare și monitorizare constantă. Utilizarea lor haotică, fără recomandare, poate duce la reacții grave. Unele combinații cresc riscul de depresie respiratorie. Altele pot provoca dependență rapidă. Există situații documentate în care dozele au fost crescute fără control, ducând la episoade psihotice sau stări de sevraj severe.
În absența unui medic, nimeni nu verifică istoricul pacientului. Nimeni nu știe dacă persoana are alte boli, dacă ia alte medicamente, dacă are vulnerabilități neurologice. Cumpărătorii își asumă riscuri enorme, de multe ori fără să fie conștienți. În paralel, sistemul medical primește tot mai multe cazuri de intoxicații. În secțiile de urgență ajung pacienți care au combinat medicamente incompatibile, iar tratamentul devine complicat.
De ce este greu de oprit fenomenul
Autoritățile se confruntă cu un paradox. Legea este clară și interzice comerțul cu medicamente eliberate doar pe bază de prescripție. Problema este detectarea. Rețelele sociale nu sunt ușor de monitorizat. Grupurile se închid, reapar, se fragmentează. Vânzătorii folosesc VPN-uri, telefoane preplătite și identități false. Fiecare tranzacție este construită astfel încât să nu lase urme.
Există și o problemă de resurse. Agențiile care ar trebui să monitorizeze fenomenul nu au personal suficient. Poliția urmărește cazurile mari, nu tranzacțiile mărunte care umplu piața gri. În plus, există reticență din partea cumpărătorilor de a denunța vânzătorii, pentru că se tem de consecințe legale.
