Construirea unui canal Siret-Bărăgan a fost luată în calcul încă din prima jumătate a secolului 20. fiind considerat un proiect important pentru infrastructura și economia țării. Ideea a fost aproape de concretizare în perioada comunistă.
Canalul ar fi avut scopul de a asigura irigații pentru terenurile agricole din Bărăgan, de a reduce riscul inundațiilor în lunca Siretului, precum și de a crea o rută navigabilă pentru transportul de mărfuri.
Canalul Siret-Bărăgan a intrat în etapa I de execuție
În prezent, Canalul Siret-Bărăgan se află în etapa I de execuție, iar contractul pentru continuarea lucrărilor va fi semnat foarte curând. Ministrul Agriculturii, Florin-Ionuț Barbu, a anunțat că lucrările vor demara în două luni, primul tronson urmând să aibă o lungime de 35 km. Acesta va permite irigarea gravitațională a aproximativ 400.000 de hectare, reducând costurile pentru fermieri.
Pentru infrastructura principală de irigații, inclusiv Canalul Siret-Bărăgan, sunt alocate credite de angajament de 2,8 miliarde de lei, iar pentru alte 41 de amenajări mai este disponibil un miliard de euro.
Ministerul a alocat 500 de milioane de euro din Planul Strategic și pentru infrastructura secundară de irigații, ce va permite reabilitarea a 680.000 de hectare.
Canalul Siret-Bărăgan este considerat un proiect strategic pentru agricultura românească, căci permite irigarea terenurilor agricole cu costuri reduse, prin aducțiunea gravitațională a apei din Dunăre. Dacă lucrările vor fi finalizate conform planului existent, canalul ar putea deveni unul dintre sistemele cheie de irigații din România, stimulând creșterea producției agricole și reducând impactul secetei asupra culturilor.
Ceaușescu a cochetat cu ideea, dar în final a abandonat-o
Însă, deși planurile au fost analizate de mai multe guverne, președintele comunist Nicolae Ceaușescu a refuzat implementarea acestui proiect în anii '70, argumentând că România avea nevoie de alte investiții strategice prioritare în infrastructura hidrografică.
În anul 1972, proiectul Canalului Siret-Bărăgan a ajuns pe masa lui Nicolae Ceaușescu, însă liderul comunist nu a fost imediat convins de necesitatea acestuia. În opinia sa, România avea nevoie de o legătură navigabilă între București și Pitești, prin valea Argeșului, iar nu de un canal care să traverseze Bărăganul.
Ceaușescu era interesat mai mult de dezvoltarea unor rute comerciale interne care să faciliteze transportul mărfurilor între marile centre industriale ale țării. Canalul Siret-Bărăgan nu era parte din această strategie.
Astfel, proiectul a fost abandonat pentru o perioadă îndelungată, dar lucrările au început totuși în 1986, în ultimii ani ai regimului comunist. Totuși, odată cu schimbările politice din 1989, proiectul a fost din nou lăsat în uitare, infrastructura deja construită intrând într-un proces de degradare.
Povestea sinuoasă a canalului
Primele studii pentru construirea Canalului Siret-Bărăgan au fost realizate în 1912, inginerii români analizând posibilitatea de a folosi râul Siret ca sursă de apă pentru irigațiile din Bărăgan, scrie evz.
În perioada interbelică, Bărăganul era considerat „grânarul Europei”, un sistem de irigații bine pus la punct putând stimula mult producția agricolă. Totuși, lipsa fondurilor și instabilitatea politică a vremii au blocat lucrărilor.
În anul 1986, regimul comunist a reluat proiectul, iar planurile inițiale includeau construirea unui canal de 198 de kilometri, care să înceapă de la barajul Călimănești de pe Siret și să se termine la lacul Dridu (situat la nord de București).
Canalul ar fi avut o lățime de 57 de metri și o adâncime de 7 metri, fiind proiectat pentru irigații și pentru transportul naval. După Revoluția din 1989, lucrările au fost abandonate, iar infrastructura deja construită s-a degradat treptat.
În 2012, estimările arătau că finalizarea proiectului ar necesita o investiție de 3,5 miliarde de euro și că ar putea asigura irigarea a 10% din suprafața agricolă a României. Însă, fondurile necesare nu au mai fost alocate, proiectul rămânând blocat.
