Laboratoare din întreaga lume produc deja carne, lapte și ouă fără animale. În următoarele două decenii, hrana noastră ar putea fi radical diferită. Ce înseamnă această revoluție pentru agricultura românească și pentru fermierii tradiționali?
De la fermă la eprubetă. Începutul unei revoluții
Într-un laborator din Olanda, o echipă de cercetători supraveghează un bioreactor de oțel înalt cât un om. În interior, celulele musculare cresc în lichid nutritiv, formând fibre de carne fără ca vreun animal să fie sacrificat. În același timp, în Statele Unite și Israel, companii biotehnologice testează lapte creat în laborator – identic chimic cu cel de vacă, dar produs de drojdii modificate genetic.
Ceea ce părea science-fiction în urmă cu două decenii devine acum industrie.
Companii precum Upside Foods, Mosa Meat, Perfect Day sau Eat Just au atras investiții de miliarde de dolari, sprijinite inclusiv de giganți precum Bill Gates, Richard Branson sau fonduri de investiții din Emiratele Arabe Unite.
Carnea crescută în laborator – cum funcționează
Totul începe cu recuperarea unei celule stem dintr-un animal viu. Aceasta este plasată într-un mediu nutritiv bogat în proteine și minerale. În bioreactor, celulele se multiplică până devin țesut muscular – în esență, carne.
Procesul durează 20–30 de zile, iar rezultatul este un produs biologic identic cu cel natural: conține aceleași proteine, grăsimi și vitamine, dar fără antibiotice, hormoni sau reziduuri de abator.
Tehnologia este numită „cultivare celulară” și are potențialul de a reduce cu până la 90% emisiile de CO₂, potrivit unui raport FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură).
Laptele și ouăle fără animale, următorul pas
Dacă la carne s-a pornit de la celule, în cazul laptelui și al ouălor revoluția vine din fermentația de precizie. Cercetătorii introduc genele care produc proteine specifice (de exemplu, cazeina din lapte sau ovalbumina din ou) în microorganisme care le reproduc la scară industrială.
Rezultatul? Laptele „Perfect Day” are aceleași proteine și gust ca laptele natural, dar este vegan, fără lactoză și cu amprentă de carbon aproape zero.
În Singapore și SUA, astfel de produse sunt deja aprobate pentru vânzare, iar Uniunea Europeană pregătește reglementări pentru testare comercială până în 2027.
Ce înseamnă asta pentru agricultura românească
În România, industria agroalimentară tradițională încă domină. Țara are peste 3,2 milioane de ferme și o producție de carne de porc și pui care depășește 1,3 milioane de tone anual, conform datelor INS și Eurostat.
Dar schimbarea bate la ușă. Specialiștii de la Academia de Științe Agricole și Silvice avertizează că „peste 20 de ani, jumătate din proteinele consumate la nivel global ar putea proveni din surse alternative – cultivate sau vegetale”.
Fermierii români ar putea fi afectați de această tranziție, mai ales cei mici, care depind de vânzarea de carne și lapte la prețuri de piață. În schimb, țara ar putea deveni hub de producție pentru biotehnologii alimentare, dacă investește în centre de cercetare și parteneriate europene.
Beneficii și controverse
Susținătorii alimentelor sintetice invocă argumente etice, ecologice și economice:
– reducerea sacrificării animalelor;
– scăderea consumului de apă și teren agricol;
– diminuarea emisiilor poluante și a bolilor zoonotice.
Criticii, însă, ridică alte întrebări:
– cât de natural mai este un aliment creat în laborator?
– ce se întâmplă cu fermierii tradiționali?
– cum poate fi controlată o industrie dominată de companii globale, nu de agricultori locali?
Unii nutriționiști avertizează că, deși produsele cultivate sunt sigure, nu reproduc complexitatea microbiologică a alimentelor naturale, ceea ce ar putea afecta flora intestinală și imunitatea pe termen lung.
România, între tradiție și inovație
În ultimii ani, startup-uri românești din domeniul „food tech” au început să exploreze soluții de proteine alternative – din insecte, microalge sau soia texturată.
La Cluj-Napoca și București, laboratoare universitare colaborează cu institute din Germania și Olanda pentru a testa metode de biotehnologie alimentară aplicată, susținute prin fonduri PNRR.
Deocamdată, România nu are reglementări clare pentru carnea de cultură sau pentru lactatele sintetice, dar Ministerul Agriculturii lucrează la o strategie de adaptare la noile standarde europene.
„Va fi o competiție între gust, preț și etică. Cine reușește să combine cele trei elemente, va controla piața alimentară a viitorului”, a declarat un expert din cadrul Comisiei Europene pentru Agricultură Durabilă.
Ce vom mânca peste 20 de ani, la cum arată prezentul
În 2045, mesele noastre ar putea arăta diferit:
– friptură de vită crescută în laborator,
– lapte creat prin fermentație microbiană,
– ouă sintetice fără gălbenuș,
– brânzeturi produse de bacterii inteligente.
Pentru generația născută după 2000, aceste alimente nu vor fi o curiozitate, ci normalitate.
Iar România, cu sol fertil și minți talentate, are șansa de a se reinventa – din țară agrară în pionier al agriculturii celulare europene.
