O analiză amplă despre evoluția chiriilor în 2025. Datele INS, Deloitte și Eurostat arată că tinerii sub 35 de ani cheltuiesc peste jumătate din venituri doar pentru locuire. România intră într-o nouă criză de accesibilitate a locuințelor.
O generație care intră în 2025 cu cea mai mare povară locativă din ultimul deceniu
Accesul la locuință devine una dintre marile provocări sociale ale României moderne. Pentru tinerii cu vârsta sub 35 de ani, anul 2025 marchează o inversare istorică: chiria consumă mai mult decât oricând din salariu. Potrivit Eurostat, care monitorizează anual indicatorul Housing Cost Overburden, România ajunge în categoria statelor în care cei tineri plătesc peste jumătate din veniturile lunare doar pentru locuire. Creșterea prețurilor, stagnarea salariilor de început și lipsa locuințelor accesibile transformă chiria într-o povară greu de gestionat. INS completează această imagine cu date care arată o creștere agresivă atât în piața de vânzări, cât și în piața chiriilor. Deloitte Property Index confirmă că România se distanțează tot mai mult de țările din regiune, atunci când se analizează cât poate cumpăra un român din salariul mediu.
INS arată că prețurile locuințelor cresc mai repede decât salariile
Datele Institutului Național de Statistică evidențiază o realitate tot mai apăsătoare. Atât prețurile de vânzare ale locuințelor, cât și chiriile cresc constant într-un ritm care depășește cu mult evoluția salariilor. Cererea tot mai mare, oferta insuficientă și scumpirea materialelor de construcție sunt factori care împing prețurile în sus. În marile orașe precum București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, fenomenul este cu atât mai accentuat cu cât populația tânără continuă să migreze masiv către aceste centre. Infrastructura locativă nu reușește să țină pasul, iar tensiunea dintre cerere și ofertă se vede în fiecare an.
INS avertizează și asupra creșterii costurilor cu utilitățile, care amplifică povara totală a locuirii. Scumpirea energiei, a gazelor și a întreținerii transformă o chirie deja mare într-un cost lunar și mai dificil de acoperit. În orașe medii precum Sibiu, Arad sau Pitești, situația nu este mai bună. Chiar și acolo, o garsonieră poate consuma aproape jumătate din venitul unui tânăr aflat la început de carieră.
Deloitte Property Index: România devine una dintre cele mai puțin accesibile piețe din regiune
Raportul Deloitte Property Index arată o prăpastie tot mai mare între salarii și prețurile locuințelor. În România, numărul de salarii necesare pentru achiziția unui metru pătrat de locuință crește de la an la an. Chiar dacă, numeric, prețurile par mai mici decât cele din Praga, Viena sau Varșovia, comparația devine dureroasă atunci când puterea de cumpărare este introdusă în calcul.
În marile orașe românești, diferența devine și mai evidentă. Bucureștiul se apropie deja de media unor capitale vest-europene când este analizat costul locuinței raportat la venituri. În plus, Deloitte arată că tot mai mulți tineri renunță la ideea de a cumpăra o locuință, deoarece avansurile cerute de bănci și ratele lunare sunt comparabile cu chiria, dar mai greu de susținut pe termen lung. Ceea ce ar trebui să fie o etapă firească — mutarea într-o locuință proprie — devine un obiectiv amânat la nesfârșit.
Eurostat confirmă: România intră în grupul țărilor în care costurile locuirii depășesc jumătate din venit
Eurostat, prin indicatorul Housing Cost Overburden, include oficial România în 2025 pe lista statelor unde povara locuirii depășește pragul critic de 50% pentru tinerii sub 35 de ani. Pragul european considerat problematic este de 25%. Tot ce depășește 40% reprezintă un risc social. România trece cu mult peste această limită, semnalând o criză profundă.
Raportul Eurostat subliniază și faptul că România se aliniază tot mai mult cu statele care se confruntă cu crize locative severe, precum Portugalia, Irlanda sau Olanda. Diferența este că veniturile românilor sunt cu mult mai mici, ceea ce face ca povara să fie resimțită mult mai puternic. Tinerii care trăiesc singuri sau în cupluri fără copii sunt cei mai afectați, deoarece nu pot împărți cheltuielile și nu beneficiază de venituri suplimentare.
De ce suportă tinerii cea mai mare parte a crizei locative?
Criza chiriilor nu este un fenomen izolat, ci rezultatul unei suprapuneri de factori. Oferta de locuințe nu reușește să acopere cererea tot mai mare, iar construcțiile noi se îndreaptă în special către segmentul mediu-superior, nu către locuințe accesibile. Migrația internă continuă să împingă zeci de mii de tineri anual către București sau Cluj, în căutare de joburi mai bine plătite, dar piața imobiliară din aceste orașe reacționează prin creșterea prețurilor.
Costurile de construcție au crescut constant în ultimii ani, iar dezvoltatorii încearcă să își recupereze investițiile prin prețuri tot mai mari. În paralel, costurile cu utilitățile s-au majorat, ceea ce amplifică cheltuielile totale ale locuirii, indiferent dacă vorbim despre chiriaș sau proprietar. Specula imobiliară, prezentă în toate marile orașe, întreține și ea piața la un nivel ridicat, deoarece mulți investitori cumpără locuințe exclusiv pentru a le închiria.
România nu are nici o strategie națională de locuire, iar programele publice existente sunt fragmentate, insuficient finanțate și de multe ori ineficiente. Lipsa unei politici coerente amplifică presiunea asupra pieței private, unde prețurile sunt dictate strict de cerere și ofertă.
Cum arată bugetul unui tânăr în 2025? O ecuație tot mai greu de rezolvat
În marile centre universitare și economice, costurile locuinței depășesc orice prag considerat sănătos din punct de vedere financiar. În București, chiria pentru o garsonieră ajunge frecvent la valori de 400–450 de euro. În Cluj-Napoca, prețurile pot fi chiar mai ridicate, în funcție de zonă. Iași și Timișoara au ajuns la rândul lor la praguri de peste 350 de euro pentru locuințe mici, iar Brașovul și Sibiul urmează același trend.
Un tânăr care câștigă un salariu net de 3.500–4.000 de lei vede cum cea mai mare parte a veniturilor pleacă imediat spre costurile de locuire. După chirie și utilități, rămâne o sumă insuficientă pentru transport, alimente, sănătate și economii. Mulți aleg să împartă chiria cu alți colegi, să stea în zone periferice sau să renunțe complet la orașele mari în favoarea unor centre mai accesibile. Alții se gândeau la achiziția unei locuințe, dar prețurile și avansurile bancare îi fac să abandoneze planul. Există și tineri care aleg să plece din țară, considerând că povara locativă în România nu le permite stabilitate pe termen mediu.
