România instalează recorduri de panouri fotovoltaice, însă rămâne dependentă aproape total de importuri de baterii.
Ministerul Energiei și datele europene arată că doar 2% din capacitățile de stocare provin din producție locală. Motivele țin de tehnologie, finanțare, materii prime și lipsa unui lanț industrial complet.
Boom în fotovoltaice, investiții uriașe
România a intrat în 2024–2025 într-o expansiune accelerată a energiei solare. Ministerul Energiei a anunțat în martie 2025 că, după valul de prosumatori și proiecte mari, capacitatea fotovoltaică instalată depășește 3,5 GW, față de mai puțin de 1,3 GW în 2020. Prosumatorii sunt peste 100.000, potrivit ANRE, cu o putere instalată care continuă să crească de la o lună la alta.
Investițiile nu s-au oprit la gospodării. Granturile din PNRR și Fondul pentru Modernizare finanțează peste 2 miliarde de euro în proiecte solare, mai ales parcuri industriale. În 2025, România are în dezvoltare proiecte care împing energia solară către 6–7 GW în următorii ani, potrivit estimărilor transmise de Ministerul Energiei și operatorilor de piață.
Problema majoră e reprezentată de stocarea energiei
Pe cât de rapid se instalează panouri, pe atât de lent avansează partea critică – bateriile. ANRE și Ministerul Energiei au admis public că România are „capacități de stocare foarte reduse” raportat la expansiunea fotovoltaică.
Conform estimărilor transmise în planurile PNRR și Fondul de Modernizare, România ar putea depăși 10 GW instalați în solar și eolian după 2030. Fără stocare suficientă, sistemul energetic trebuie să importe sau să oprească producția în orele de vârf de soare, ceea ce înseamnă pierderi economice și instabilitate în rețea.
Doar 2% baterii produse local. Restul vin din import
În timp ce panourile se montează peste tot, România produce doar aproximativ 2% din stocarea necesară. Restul reprezintă importuri de echipamente asiatice sau europene, potrivit datelor Ministerului Energiei și industriei de profil.
Majoritatea panourilor solare vin din China, după cum indică balanța comercială europeană publicată de Comisia Europeană.
Bateriile litiu-ion sunt aproape integral importate.
Uzinele de asamblare locale sunt mici și nu acoperă cererea.
Pe scurt: România poate monta panoul pe acoperiș, dar bateria vine aproape sigur din altă țară.
Unde se rupe lanțul industrial
Tehnologia bateriilor nu există la scară mare în România
Institutul pentru Studii Energetice și IEA (International Energy Agency) arată că lanțul global al bateriilor este dominat de Asia. China produce peste 80% din bateriile litiu-ion și deține controlul major asupra rafinării de minereuri critice: litiu, cobalt, grafit. România nu are nici rafinare, nici producție de celule.
Nu există fabrici mari de acumulare
Ministerul Energiei a menționat în comunicate oficiale că autoritățile încearcă atragerea unor investiții strategice în baterii, dar nu există încă un proiect de tip „gigafactory”, așa cum Polonia, Ungaria sau Slovacia au atras deja.
Exemplu: Polonia găzduiește unele dintre cele mai mari capacități de producție de baterii din UE. Ungaria are investiții de miliarde pentru uzinele marilor giganți asiatici. România, deocamdată, nu.
Costuri mari și finanțări insuficiente
Producția de celule pentru baterii cere tehnologii avansate, materii prime critice și volume uriașe. Fără investiții de tip miliard de euro și stimulente de stat, marii producători aleg alte piețe. Ministerul Economiei a recunoscut în mai multe ocazii că România concurează greu pentru astfel de proiecte.
Lipsa unei politici industriale coerente
Comisia Europeană a finanțat mai multe proiecte de „alianță europeană pentru baterii”, însă România a intrat târziu în aceste consorții. Specialiștii din energie au criticat faptul că țara a investit mult în prosumatori, dar foarte puțin în producția echipamentelor.
Fără producție locală, miliardele de euro care intră în piața energiei solare pleacă înapoi în importuri. Asta înseamnă:
pierdere de valoare adăugată în economie
locuri de muncă puține în producție
dependență permanentă de furnizori externi
prețuri instabile, dictate de piața globală
Pe scurt: România devine piață de consum pentru produse energetice, nu producător.
România poate ajunge în situația paradoxală în care produce curent ieftin la prânz, dar nu îl poate stoca, iar seara importă energie scumpă. Fără baterii, energia solară nu poate reduce suficient factura țării la importuri.
Acesta este motivul pentru care în PNRR există un proiect masiv pentru stocare. Ministerul Energiei a anunțat în aprilie și iunie 2025 proceduri pentru investiții în baterii și hidrogen, însă toate aceste soluții sunt în faze inițiale.
Soluțiile se văd peste granițe, la unguri și polonezi
Atragerea unei fabrici mari de baterii pe model polonez sau ungar.
Dezvoltarea industriei de reciclare a bateriilor, domeniu în care UE investește masiv în 2025–2030.
Stimulente fiscale pentru producători care montează linii de asamblare în România.
Centre universitare și laboratoare dedicate stocării, finanțate din PNRR.
Pe scurt: nu e suficient să consumi energie verde. Trebuie să produci și tehnologia din spatele ei.
