România trebuie să trateze tranziția climatică drept un proiect strategic național, nu doar ca o reacție punctuală la fenomenele extreme, iar adaptarea devine prioritară în sectoare-cheie precum apa, agricultura, infrastructura și sănătatea.
Aceasta este concluzia unui articol de specialitate publicat recent de InfoClima România, semnat de expertele Elena-Alexandra Miron și Ioana-Maria Vasiliu, care analizează evoluțiile climatice globale și implicațiile directe pentru România.
Analiza pornește de la Acordul de la Paris și ajunge la realitățile climatice actuale, marcate de accelerarea fenomenelor extreme, creșterea presiunii asupra resurselor naturale și vulnerabilitatea sistemelor economice și sociale.
Acordul de la Paris și angajamentele României
Acordul de la Paris, adoptat la COP21 în decembrie 2015, reprezintă principalul cadru juridic global pentru combaterea schimbărilor climatice. Documentul stabilește obiective clare privind limitarea încălzirii globale, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adaptarea la impacturile climatice și finanțarea tranziției.
„Acordul de la Paris, adoptat la COP21 în decembrie 2015, este tratatul climatic global care stabileşte cadrul juridic pentru limitarea încălzirii globale, reducerea emisiilor, adaptare şi finanţare climatică. Peste 195 de state l-au semnat, devenind un reper istoric în diplomaţia climatică”, se arată în materialul publicat de InfoClima România.
România a semnat Acordul de la Paris la New York în aprilie 2016 și l-a ratificat în 2017. Ulterior, politicile naționale în domeniul climei au urmat în mare parte cadrul european.
„De atunci, direcţia naţională în materie de climă a urmat în principal cadrul european: Pactul Verde European, PNIESC, Strategia pe termen lung pentru neutralitate climatică în 2050 şi noua Strategie Naţională de Adaptare”, precizează autoarele.
Impacturile climatice deja vizibile în România
Potrivit analizei, România se confruntă deja cu efecte concrete ale schimbărilor climatice. Secetele prelungite, fenomenele meteorologice extreme și presiunea asupra resurselor de apă sunt tot mai frecvente.
„În România se resimt deja implicaţiile: secete prelungite, fenomene extreme, presiune asupra resurselor de apă şi vulnerabilitatea unei agriculturi dependente de climă”, se menționează în articol.
Autoarele atrag atenția că orașele, infrastructura și sistemele publice nu sunt pregătite pentru frecvența și intensitatea noilor riscuri climatice. Acest context face ca adaptarea să devină o prioritate, nu doar o opțiune.
„Oraşele, infrastructura şi sistemele publice nu sunt pregătite pentru frecvenţa şi intensitatea noilor riscuri climatice”, avertizează expertele.
Pragul de 1,5 grade Celsius și riscurile depășirii acestuia
Analiza publicată de InfoClima România subliniază că pragul de 1,5 grade Celsius, stabilit drept obiectiv central al Acordului de la Paris, este probabil să fie depășit temporar. Evoluțiile din acest deceniu sunt decisive pentru limitarea riscurilor asociate unei încălziri apropiate de două grade Celsius.
„Pragul de 1,5 grade Celsius este, probabil, depăşit temporar, iar limitarea riscurilor asociate apropiate de două grade Celsius depinde de deciziile din acest deceniu”, arată materialul.
Autoarele explică faptul că, deși cadrul politic internațional este solid, ritmul actual al implementării politicilor climatice nu este suficient pentru atingerea obiectivelor inițiale.
„Privind în urmă, Paris rămâne un punct de inflexiune. Pentru prima dată, toate statele lumii au acceptat explicit necesitatea unei economii globale cu emisii nete zero în a doua jumătate a secolului”, se mai precizează.
Paradoxul ultimului deceniu: tehnologii avansate, emisii în creștere
Un element central al analizei este paradoxul structural al ultimului deceniu. Pe de o parte, tehnologiile cu emisii reduse au avansat rapid, iar politicile climatice s-au extins în multe regiuni. Pe de altă parte, emisiile globale au continuat să crească.
„Bilanţul ultimului deceniu evidenţiază un paradox structural. Pe de o parte, tehnologiile cu emisii reduse au avansat rapid, iar politicile climatice s-au extins în multe regiuni ale lumii. Pe de altă parte, emisiile globale au continuat să crească”, notează cele două experte.
Analiza UNEP Emissions Gap Report 2023 este citată ca referință principală în acest context.
„Analiza UNEP Emissions Gap Report 2023 arată că, în condiţiile politicilor actuale, lumea se îndreaptă spre o încălzire de 2,5 – 2,9 grade Celsius până în 2100”, se menționează în articol.
Diferența dintre 1,5 și 2 grade Celsius
Din perspectivă științifică, diferența dintre o încălzire globală de 1,5 grade și una de 2 grade Celsius este semnificativă. Potrivit materialului, o încălzire de 2 grade ar avea consecințe majore asupra ecosistemelor și societăților.
Comparativ cu pragul de 1,5 grade Celsius, o încălzire de 2 grade ar duce la eliminarea recifurilor de corali, ar crește exponențial riscul valurilor de căldură și ar intensifica frecvența și severitatea secetelor și precipitațiilor extreme. De asemenea, ar amplifica riscurile la adresa securității alimentare și a resurselor de apă.
Atenuare și adaptare: două direcții complementare
Autoarele subliniază că atenuarea rămâne esențială și că renunțarea la aceasta ar echivala cu acceptarea unei traiectorii de încălzire peste două grade Celsius. În paralel, adaptarea devine tot mai urgentă.
„Atenuarea rămâne esenţială, iar renunţarea la ea ar echivala cu acceptarea unei traiectorii de încălzire care depăşeşte două grade Celsius. În paralel, adaptarea devine tot mai urgentă, deoarece anumite impacturi sunt deja ‘încorporate’ în climatul următoarelor decenii”, se arată în material.
Sectoarele cele mai expuse sunt apa, agricultura, infrastructura urbană și sănătatea publică, care sunt deja afectate de schimbările climatice.
Tranziția climatică, între strategie națională și reacție la criză
În final, analiza ridică o întrebare esențială pentru România, fără a formula o concluzie normativă.
„Pentru România, întrebarea esenţială este dacă tranziţia va fi tratată ca o componentă structurată a dezvoltării naţionale, inclusiv în ceea ce priveşte securitatea naţională sau ca o reacţie discontinuă la presiuni şi crize”, se arată în articolul publicat de InfoClima România.
Elena-Alexandra Miron activează în domeniul sustenabilității și politicilor climatice, având experiență în guvernanță climatică, tranziție verde și diplomație climatică. Ioana-Maria Vasiliu este Senior Researcher în cadrul Departamentului de Economie Curată al Energy Policy Group, cu experiență în politici climatice.
