Potrivit analizei, din cele mai recente date Eurostat cu privire la salariul minim lunar, reiese că România (cu puţin peste 600 euro) se poziţionează printre ultimele ţări din UE, pe locul 20 din 22, doar înaintea Ungariei şi Bulgariei, pe o scară a acestui indicator cuprins între 2.387 euro în Luxemburg şi 399 euro în Bulgaria. Deşi reprezintă o problemă stringentă doar pentru o parte dintre ţările membre, tema venitului minim este poziţionată în continuare cu prioritate pe agenda de lucru a instituţiilor europene.
Un pas important în acest sens a fost adoptarea de către Parlamentul European, în toamna anului trecut, a Directivei 20412022 privind salariul minim adecvat în UE, iar din momentul intrării în vigoare a acesteia (octombrie 2022), statele membre au la dispoziţie doi ani pentru a transpune prevederile acesteia în legislaţia locală.
Conform reprezentanţilor companiei de consultanţă, momentul „zero” al iniţiativei a fost anul 2017, când întreg ansamblul instituţional al Uniunii Europene a proclamat Pilonul european al drepturilor sociale. Principiul numărul 6 al acestuia se referă la „salariul minim adecvat” („fair minimum wage”), cu menţiunea expresă că în UE este nevoie de asigurarea unui venit decent tuturor lucrătorilor, considerându-se că salariile minime adecvate au un rol important în protejarea categoriilor vulnerabile.
Prin aceasta Directivă se urmăreşte ca venitul minim să poată fi determinat transparent şi previzibil de către fiecare stat membru, în conformitate cu realitatea socială şi în acord cu legislaţiile naţionale. Asta deoarece, în ciuda faptului că toate ţările UE au o formă sau alta de asigurare a unor venituri minime prin diferite sisteme de protecţie socială, în majoritatea cazurilor această remuneraţie nu acoperă toate costurile unui aşa-zis trai decent.
Autorii susţin că digitalizarea, noile forme de muncă atipice, globalizarea, alături de consumerismul exacerbat, au erodat şi au remodelat piaţa muncii, generând discrepanţe mari între anumite domenii, atunci când este vorba despre venituri.
Rolul acestor praguri de venit minim devine şi mai important în contextul economic şi social actual, complicat şi complex deopotrivă, după anii de pandemie, crize sanitare, de mobilitate şi inflaţie în creştere, plus un război regional în Europa. Astfel, această iniţiativă este caracterizată de ambivalenţa dată în primul rând de necesitatea ameliorării condiţiilor de trai şi de muncă în Uniunea Europeană, dar şi de ideea de a asigura progresul economic şi social în cadrul acesteia.
Salariul minim eurpean lunar în țările UE, la 1 ianuarie 2022 (euro)
Se recomandă statelor membre să-şi actualizeze salariile minime cel puţin o dată la doi ani, iar în ţările care folosesc un mecanism de indexare automată, cel puţin o dată la patru ani.
În vederea calculării corecte a acestui venit, oficialii europeni recomandă statelor membre să ia ca punct de pornire valoarea coşului de consum (aşa cum este prevăzut de rapoartele statistice naţionale) ori să seteze acest venit la 60% din salariul median sau la 50% din salariul mediu brut pe economie.
Spre exemplu, un coş de consum pentru un trai decent poate fi compus din costuri pentru: alimentaţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte, asigurarea unei locuinţe, dotarea şi întreţinerea acesteia, produse de uz casnic şi igienă personală, servicii, educaţie şi cultură, îngrijirea sănătăţii, recreere şi vacanţă, fond de economii.
