Pentru mulți români care trăiesc și muncesc în străinătate, apartamentele deținute în România reprezintă o sursă stabilă de venit prin închiriere.
O analiză recentă arată însă că, deși legea s-a simplificat în anumite privințe, obligațiile fiscale nu dispar complet, mai ales dacă proprietarii nu își reglează statutul de rezidență fiscală.
Chiriașul contează: persoanele juridice rețin impozitul la sursă
Potrivit modificărilor legislative intrate în vigoare la 1 ianuarie 2024, proprietarii care închiriază locuințele către firme (persoane juridice) nu mai trebuie să depună Declarația unică și nici să achite direct impozitul pe venitul din chirii. Acesta este reținut automat de chiriaș și virat către bugetul de stat.
Această regulă se aplică doar în cazul în care chiriașul este obligat să țină evidență contabilă, conform articolelor 84 și 84^1 din Codul fiscal. Practic, proprietarul încasează o sumă deja impozitată și este scutit de formalități fiscale suplimentare – o veste bună pentru cei care locuiesc în afara țării.
CASS – contribuția care depinde de statutul fiscal și veniturile obținute
Deși impozitul pe venit este reținut la sursă în cazul închirierii către firme, contribuția la sănătate (CASS) poate fi, totuși, datorată. Totul depinde de două aspecte-cheie: dacă proprietarul este rezident fiscal în România și cât de mari sunt veniturile sale extrasalariale.
Românii care stau mai mult de 183 de zile într-un an în alt stat trebuie să notifice ANAF printr-un formular de schimbare a rezidenței fiscale. Dacă nu fac acest lucru, rămân considerați rezidenți români, iar veniturile lor, chiar dacă sunt încasate în străinătate sau din România, sunt supuse contribuției la sănătate.
Pentru anul 2025, contribuția CASS este calculată astfel:
La venituri între 24.300 și 48.600 lei, CASS este 2.430 lei;
La venituri între 48.600 și 97.200 lei, CASS este 4.860 lei;
La venituri peste 97.200 lei, CASS este 9.720 lei, sumă fixă, indiferent cât de mare e venitul.
În această situație, obligațiile fiscale revin integral proprietarului, indiferent dacă acesta este sau nu rezident fiscal în România. El trebuie să declare venitul și să achite impozitul aferent prin intermediul Declarației unice. În lipsa unui plătitor intermediar, ANAF nu poate reține automat taxele, deci responsabilitatea revine integral celui care închiriază.
