Multe dintre produsele alimentare ce se găsesc pe rafturile marilor magazine se află pe lista neagră a nutriționiștilor. Totuși, ele sunt consumate pe scară largă în țara noastră. Printre acestea se numără și un salam extrem de apreciat de români. La o simplă verificare se poate observa însă că acest produs conține două E-uri extrem de nocive sănătății.
Românii sunt mari consumatori de mezeluri, astfel că aceste produse se vând excelent în țara noastră. Se remarcă însă salamul de Sibiu, care nu lipsește de pe mesele românilor. În ciuda faptului că este considerat un mezel mai „curat” decât altele, realitatea este cu totul alta.
Salamul adorat de români nu este tocmai cel mai sănătos
În perioada comunistă, salamul de Sibiu era considerat un produs de lux, astfel că la marile sărbători devenise o tradiție ca acesta să nu lipsească din meniul românilor. În acele vremuri puțini compatrioți știau însă ce conține cu adevărat acest mezel. De-a lungul anilor, în jurul său au apărut nenumărate mituri, inclusiv cel potrivit căruia salamul ar conține carne de cal.
„Cutuma are un sâmbure de adevăr. La 1900 nu existau aceste membrane pe care le utilizăm noi astăzi și se utilizau membranele naturale. Membrana în care se umplea salamul de Sibiu era de cal.
Era o membrană naturală care dădea un gust ușor diferit. Se matura foarte mult, nu existau sisteme de climatizare și dura undeva la nouă luni de zile facerea acestui salam”, a dezvăluit președinta Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu, Carmen Gavrilescu, pentru turnulsfatului.ro.
Concret, salamul de Sibiu este realizat din carne de porc și slănină tare. Totodată, acest produs conține și usturoi, ienibahar, piper alb, zahăr, sare, azotat de potasiu și membrane naturale (mațe de cal) sau mațe artificiale. Mucegaiul nobil de la suprafață este o caracteristică distinctivă a acestui salam. Cu toate că pare a fi o rețetă „curată”, la o verificare a etichetei cu ajutorul unei aplicații speciale se poate observa că renumitul salam de Sibiu conține și două E-uri deloc recomandate de medici, și anume E250 și E300.
Povestea acestui produs celebru
Povestea Salamului de Sibiu începe în jurul anului 1885, atunci când italianul Filippo Dozzi se stabilește la cariera de piatră de la Piatra Arsă, din fostul cătun Poiana Țapului. De meserie pietrar, acesta a venit în țara noastră împreună cu soția sa.
În anul 1910, el a cumpărat o clădire în care funcționa un restaurant, un depozit de vinuri și un hotel. În această locație, Filippo Dozzi a început să producă acest salam, folosind o combinație nouă de carne și condimente. Produsul era vândut ca și salam touring, apoi sub numele de salam de iarnă și abia în 1932 a început să fie comercializat sub numele de salam de Sibiu.
