Deşi traversăm vremuri de convulsii economice, există români care refuză să lucreze şi pe salarii de 3.000 de euro. Este drept, aceste job-uri au fost scoase la "bătaie" în afara ţării şi sunt sezoniere. Patronii se plâng că românii nu mai sunt de acord să muncească în aceste domenii, oricât de bine i-ar plăti.
Țările din Uniunea Europeană oferă remuneraţii generoase pentru oamenii dispuşi să lucreze în agricultură.
3.000 de euro la cultivarea sparanghelului
Un fermier german, specializat în cultivarea sparanghelului, a întâmpinat dificultăți în a găsi muncitori dispuși să rămână până la finalul sezonului, în ciuda salariilor care ajung la 3.000 de euro. El a căutat mână de lucru în România şi în Polonia, pentru că a mai avut angajaţi din această parte a Europei, dar n-a găsit aproape pe nimeni.
Muncitorii i-au transmis că preferă să lucreze în ţara lor, întrucât şi acolo au crescut salariile. Anul 2022 a înregistrat un număr record de repatrieri, cu peste 190.000 de români reveniți acasă, dintr-un total de aproape 300.000.
Un motiv ar fi că românii vor să-şi crească în ţară copiii şi să nu-i mai poarte pe drumuri.
„Copiii rămaşi acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate trăiesc o dramă invizibilă, care nu mai poate fi ignorată. Este responsabilitatea noastră, ca decidenţi, să construim un veritabil scut de protecţie pentru aceşti copii prin politici publice clare, finanţare dedicată şi cooperare între instituţii.
De aceea, voi continua demersurile prin care susţin recunoaşterea acestui subiect la nivel european şi prin care promovez nevoia unor finanţări europene dedicate. O Românie puternică şi o Europă socială încep cu grija faţă de copii”, a spus europarlamentarul Victor Negrescu.
Costă mult şi ca să "tai" din bani
Marcel Boloş, fost ministru al Finanţelor Publice, a fost întrebat, care este suma pe care statul o cheltuie în fiecare an pentru sporuri, bonusuri, premii sau prime pentru angajaţii de la stat. Răspunsul: „13,7 miliarde de lei”. Această sumă ar trebui eliminată din bugetul public, dar implementarea Legii salarizării unice ar presupune o cheltuială mai mare, după care ar duce la reduceri de cheltuieli.
„Să facem distincţia între problema sustenabilităţii cheltuielilor de personal care, pe termen lung, trebuie să scadă ponderea în PIB a cheltuielilor de personal. Acesta este subiectul legat de sustenabilitate.
Însă pentru ca să se ajungă acolo este ca şi la recalcularea pensiilor. Pentru a ajunge la reducerea ponderii în PIB a cheltuielilor cu pensiile a trebuit ca să adoptăm legea privind recalcularea pensiilor care a generat un impact bugetar de 33 de miliarde de lei şi după aceea acel nivelul de cheltuială a fost ulterior redus.
Acesta este şi raţionamentul la cheltuielile de personal: ca să ajungem la acea reducere a cheltuielilor de personal prima dată trebuie să reaşezăm sistemul de salarizare. Eu ştiu că la această reaşezare impactul bugetar este echivalent, asemănător cu cel al legii privind pensiile generale.
Deci prima dată avem un impact bugetar pe care îl avem generat de reaşezarea sistemului de salarizare unic şi după aceea, pe termen lung, sustenabilitatea este influenţată cu reducerea a ponderii cheltuielilor de personal în PIB”, a declarat Marcel Boloş.
