Într-un articol publicat pe republica.ro, Burduja dezvăluie ce șansă unică are țara noastră în anul 2019.
„Un banc despre istoria României sună cam așa: „Ne-au cucerit romanii, iar apoi Imperiul Roman s-a prăbușit! Ne-au învins turcii și Imperiul Otoman s-a făcut pulbere! Ne-au ocupat rușii și apoi URSS s-a destrămat! UE ne-a integrat şi acum este aproape de colaps…Ăștia nu şi-au dat încă seama cu cine se pun?!”
Mai în glumă, mai în serios, e timpul să ne schimbăm „norocul” și să căutăm oportunități pentru viitor în crizele prezentului. Președinția Consiliului UE din 2019 este cea mai importantă oportunitate pentru România de a se poziționa și de a acționa ca lider regional și chiar global. La universitățile din SUA, indicativul 101 se dă cursurilor introductive. La borna 101 în istoria sa, România ar putea arăta tuturor că are idei, oameni și proiecte pentru următoarele decenii, nu doar pentru viitorul nostru ca țară ci și pentru a schimba în bine Europa și lumea întreagă. România101 ar putea face saltul istoric de la un stat slab, corupt și periferic la o țară puternică, dezvoltată, europeană. E timpul și se poate, dacă știm cum și cu cine.
Contextul european și global ne este mai favorabil ca oricând în istoria recentă. În toată regiunea, culmea, România a rămas – cu toate bubele, gafele și trucurile guvernanților noștri – un aliat stabil și loial, cu cel mai pro-european și pro-american public. Mai mult, intervalul ianuarie-iunie 2019, când vom deține Președinția Consiliului UE, va fi unul hotărâtor pentru Uniunea Europeană, cu multiple provocări: alegeri europarlamentare, sfârșitul mandatului lui Jean-Claude Juncker ca președinte al Comisiei Europene şi tranziția către un nou Executiv european, stabilirea cadrului financiar multianual 2021-2027 şi Brexit-ul. Ridicându-ne mingea la fileu și mai sus, Jean-Claude Juncker a anunţat recent că a doua zi după Brexit, pe 30 martie 2019, va avea loc un summit la Sibiu pentru a discuta despre viitorul UE.
Dacă de multe ori România se plânge că nu stă la masa la care se iau deciziile, de data aceasta va sta chiar în capul mesei, cu ocazia a zeci de evenimente de amploare. Cum vom profita oare de această ocazie extraordinară?
Deocamdată, în jurul acestui subiect este o tăcere „asurzitoare”. Anul 2017 este unul hotărâtor pentru momentul președinției Consiliului UE, dar modul în care actualul Guvern a ales până acum să trateze subiectul pare mai degrabă dezinteresat şi neserios. Deși continuitatea oamenilor din pozițiile de decizie este vitală în pregătirile pentru 2019, Ministrul Afacerilor Europene a fost schimbat din funcție fără vreo explicație (deși în conflictul Dragnea-Grindeanu jucase de partea câștigătoare). Mai mult, principalele dezbateri pe tema Președinției Consiliului s-au purtat mai degrabă în jurul sediului reprezentanței României la Uniunea Europeană. Eternele forme fără fond (mai țineți minte celebrele discuții despre regionalizare, axate nu pe setul de atribuții de la nivel regional, ci pe denumirea noilor șefi de regiune și pe locul viitoarelor „capitale” regionale?), de data asta expuse cu nonșalanță la nivel european.
Reamintim că președințiile Consiliului UE sunt grupate în ‘trio-uri’, care trebuie să își prezinte prioritățile cu cel puțin jumătate de an înainte ca prima țară din grup să își asume acest rol. Asta înseamnă că România ar trebui să înceapă deja să creioneze prioritățile pentru intervalul 2019-2020, alături de Finlanda și Croația, țările care îi vor urma în asigurarea președinției rotative. Dacă România îşi joacă corect cărțile, plasarea sa în acest trio, alături de cele două ţări, se poate dovedi un avantaj hotărâtor pentru urmărirea propriilor obiective de politică externă. Totuşi, până acum, se pare că singura întâlnire pe care reprezentanții noștri au avut-o este cea cu Bulgaria, vicepremierul Marcel Ciolacu întâlnindu-se cu ministrul bulgar pentru pregătirea Președinției Bulgare a Consiliului Uniunii Europene, Lilyana Pavlova. Așadar, ce-i de făcut?
De regulă, statele care dețin președinția rotativă a Consiliului UE reușesc să promoveze cel mult trei teme, în funcție şi de contextul internațional. De cele mai multe ori, ele rămân în istorie pentru una singură. Care este tema asupra căreia ar trebui să se concentreze România?
Contextul geopolitic, experiența României şi parteneriatul privilegiat pe care îl are cu aliații strategici ne face să credem că aceasta ar putea fi asigurarea securității flancului estic. România are de jucat o carte mare atât pentru interesele sale, cât şi pentru cele ale statelor vecine. Amenințările dinspre Est, cu o Rusie tot mai imprevizibilă, vor fi, din păcate, cel puţin la fel de actuale şi în 2019. În aceste zile, Rusia efectuează alături de Belarus cel mai mare exercițiu militar de la sfârșitul Războiului Rece. Aceste demonstrații de amploare reprezintă un plan al Moscovei de a-și întări bastionul strategic de la granița baltică a NATO, încălcând cu bună știință prevederile de transparență ale Documentului de la Viena privitoare la creşterea încrederii şi securității în spaţiul OSCE”, scrie Burduja.
Vezi și Sumă imensă! Câți bani primea lunar jurnalistul Dan Turturică de la Sorin Ovidiu Vântu
Un cunoscut post TV a fost amendat! Despre ce sumă este vorba și ce legătură are Pomohaci
O nouă "bătălie" Goțiu - Palada! Cine câștigă detașat de data aceasta
