Este ultima săptămână de post, ultima de dinainte de Paște. Gospodinele fac ultimele pregătiri și mai ales acolo unde sunt mulți membri în familie, în special copii, se strâng imediat și rufele de spălat. Dacă este sau nu păcat să le curățăm, depinde după ce variantă alegem să ne ghidăm.
Zilele din Săptămâna Mare în care NU se spală rufe
Conform dogmei, luni, marți și miercuri ar fi singurele zile din Săptămâna Mare în care se pot face treburi casnice. Bineînțeles, se pot spăla și rufe, vasele, se poate coase, dar doar dacă este necesar.
Pe de altă parte, este strict interzis spălatul de sufe în Vinerea Mare. Interdicție, dar nu la fel de strictă este și pentru Joia Mare și Sâmbăta Mare, când se consideră că spălatul în aceste zile, în special în Vinerea Mare, aduce ghinion sau "spală" la picioarele dracului, conform superstițiilor populare.
Ce semnifică fiecare zi din Săptămâna Sfintelor Patimi
Doxologia arată că cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii, Săptămâna Sfintelor Pătimiri, sau Săptămâna Mare, este perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare, inclusiv. Caracteristica esențială a acestei săptămâni sunt Deniile, slujba Deniei fiind utrenia din ziua următoare, care se săvârșește în ajun, seara. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul vdenie şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
Conform Sinaxarului din Triod, în fiecare zi din Săptămâna Mare ne reamintim și retrăim ultimele zile din viața Mântuitorului:
Sfânta și Marea Luni – ne aduce în faţă icoana tânărului Iosif care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. Istorisirea vieţii sale în cultul liturgic este anticiparea Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos Care a fost vândut de Iuda.
Sfânta și Marea Marți – se face pomenirea Pildei celor zece fecioare. Este o pildă care are menirea să ne țină trează datoria de a trăi permanent în Hristos.
Sfânta și Marea Miercuri – se face pomenire de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului – simbol al pocăinţei adevărate şi al îndreptării omului păcătos.
Sfânta și Marea Joi – este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie; Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii; rugăciunea arhierească; începutul Pătimirilor, prin vinderea Domnului.
Sfânta și Marea Vineri – se prăznuiesc „Sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
Sfânta și Marea Sâmbătă – prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea Sa la iad.
CITEȘTE ȘI: Fără parcare gratuită pentru bucureștenii cu aceste mașini. Ciprian Ciucu le ia beneficiul, de la 1 mai 2026
De ce nu trebuie să spălăm rufe de marile sărbători
Preot Profesor Universitar Doctor Gabriel-Viorel Gârdan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a explicat de ce nu este indicat să spălăm rufe de sărbători, cum este și Săptămâna Mare.
„În mediul iudaic s-a generalizat practica sărbătorii săptămânale, care avea un caracter restrictiv şi încălcarea poruncii era însoţită de teama de a pierde statutul privilegiat de membru al poporului ales, păstrător al făgăduinţei divine. Mai apoi, creştinismul, născut în mediul iudaic şi răspândit în lumea greco-romană, a preluat sărbătoarea săptămânală, însă semnificaţia ei a devenit alta: ziua odihnei este ziua în care a înviat Domnul Hristos, ziua în care omul a fost răscumpărat din robia morţii aduse de păcat.
Această zi de odihnă nu mai este ziua a şaptea , sâmbăta, ci ziua întâi a săptămânii, duminica. Este o zi în care creştinii stăruiau în rugăciune, în învăţătura apostolilor, în comuniune şi participau la adunarea euharistică.
Dacă nu speli haine, nu faci mâncare sau nu desfăşori alte activităţi lucrative în zilele de sărbătoare, nu o faci din teamă, ci din dragoste de Dumnezeu. Îți disciplinezi voinţa, îţi afirmi suveranitatea asupra ceea ce pare a fi o necesitate care dictează ritmul vieţii şi îţi afirmi disponibilitatea de a trăi şi într-o altă dimensiune, înalt spirituală, aproape de Dumnezeu. Și, prin asta, recunoşti şi mărturiseşti public că nu trăieşti ca să lucrezi, ci lucrezi ca să trăieşti” – Pr. Prof. Univ. Dr. Gabriel-Viorel Gârdan
CITEȘTE ȘI: Mircea Lucescu, o avere lăudabilă din fotbal. Doi moștenitori vor culege roadele muncii sale
