De peste 100 de ani, astronomii se află în căutarea unei planete necunoscute, parte din sistemul nostru solar, iar un studiu recent indică faptul că există un potențial nou „candidat”, denumit Planeta Y. Momentan, planeta nu a fost detectată, existența sa fiind dedusă de specialiști din orbitele înclinate ale unor obiecte îndepărtate din Centura Kuiper, care este „o regiune mare, în formă de gogoașă, formată din corpuri înghețate, care se extinde mult dincolo de orbita lui Neptun”, potrivit NASA (National Aeronautics and Space Administration).
Conform cercetătorilor, ceva perturbă și înclină aceste orbite. Autorul principal al studiului, Amir Siraj, astrofizician al Departamentului de Științe Astrofizice de la Universitatea Princeton, e de părere că o explicație plauzibilă în acest context „este prezența unei planete nevăzute, probabil mai mică decât Pământul și probabil mai mare decât Mercur, care orbitează în sistemul solar exterior”, informează CNN. Acesta a punctat că „lucrarea nu reprezintă descoperirea unei planete, dar este cu siguranță descoperirea unui puzzle pentru care o planetă este o soluție probabilă”, studiul fiind publicat în jurnalul „Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters”.
Planeta Y, învăluită în mister
În ultimii ani, oamenii de știință au propus o serie de planete ipotetice ale sistemului solar. Planeta Y este cea mai recentă dintre ele. „Candidatele” au apărut pentru că Centura Kuiper este o regiune întunecată și îndepărtată a sistemului solar. Astfel, observațiile se realizează dificil, uneori fiind incomplete. Totuși, impedimentele de acest fel sunt aproape de dispariție, întrucât un nou telescop – Observatorul Vera C. Rubin – va începe studiul cerului nocturn.
„Cred că în primii doi-trei ani va deveni definitiv. Dacă Planeta Y se află în câmpul vizual al telescopului, acesta o va putea găsi direct”, a transmis Amir Siraj
Dezbatere aprinsă în astronomie
După descoperirea lui Neptun în anul 1846, astronomii nu s-au oprit din căutarea unei alte planete - Planeta X. Astronomul Percival Lowell suspecta că anomaliile de pe orbitele lui Neptun și Uranus aveau la bază un corp planetar îndepărtat, nedescoperit.
Când Pluto a fost descoperită în 1930, astronomii au spus că este cea de-a noua planetă, adică Planeta X. Totuși, în următorii ani, Pluto a fost catalogată drept o planetă prea mică pentru explicarea neregularităților, iar la începutul anilor '90, datele sondei Voyager 2 au indicat că Neptun avea o masă mai mică decât se credea, fiind explicate perturbările orbitale fără a fi nevoie de existența Planetei X.
În 2005, trei astronomi, printre care Mike Brown, profesor de astronomie planetară la Institutul de Tehnologie din California, au descoperit Eris, un corp înghețat ceva mai mare decât Pluto.
Realizarea a condus către retrogradarea lui Pluto la statutul de planetă pitică, iar în anul 2016, Brown și Konstantin Batygin, colegul lui, au publicat prima cercetare despre propria lor ipoteză cu privire la o planetă suplimentară în sistemul solar, pe care au numit-o Planeta Nouă, despre care se crede că are o masă de până la 10 ori mai mare decât cea a Pământului.
Siraj a transmis că procesul de căutare a Planetei Nouă sau Y este o dezbatere aprinsă în astronomie: „Cred că este o discuție foarte interesantă și aceasta a fost motivația pentru noi să investigăm problema, datorită tuturor acestor dezbateri din literatura de specialitate. Cred că suntem norocoși să trăim într-o perioadă în care aceste descoperiri ar putea fi făcute”.
Amir Siraj. Sursă foto: siraj.scholar.princeton.edu
El este de părere că Planeta Nouă și Planeta Y nu se exclud reciproc. Ambele ar putea exista, conform spuselor sale.
Când a început căutarea Planetei Y: „E nevoie de o planetă acolo”
Siraj a dat startul căutării noii planete în urmă cu aproximativ un an, atunci când încerca să afle dacă Centura Kuiper este plată. „Planetele sistemului solar au ușoare înclinări în sus și în jos, dar, în general, aproape că gravează caneluri pe o placă de disc”, a comunicat acesta, referindu-se la faptul că orbitele planetelor sistemului solar se află aproape pe același plan.
Potrivit lui Siraj, așteptarea este ca acele corpuri de gheață de dincolo de Neptun să prezinte o orientare similară, însă nu este așa.
„A fost o adevărată surpriză să descoperim că dincolo de aproximativ 80 de ori distanța Pământ-Soare, sistemul solar pare brusc să fie înclinat cu aproximativ 15 grade, iar acest lucru a declanșat ipoteza Planetei Y.
Am început să încercăm să găsim alte explicații, dar ceea ce am descoperit este că e nevoie de o planetă acolo, deoarece dacă aceasta ar fi fost o caracteristică a modului în care s-a format sistemul solar sau dacă s-ar fi datorat trecerii unei stele, distorsiunea s-ar fi îndepărtat până acum”, a mai afirmat principalul autor al studiului
Siraj și partenerii lui au efectuat simulări pe computer, acestea cuprinzând toate planetele cunoscute plus una ipotetică. Parametrii pentru cea din urmă au fost modificați constant și s-a descoperit că ipotezele precedente, precum cea legată de Planeta Nouă, nu funcționau pentru modelul cercetătorilor, fiind nevoie de unul nou.
„Planeta Y este, cel mai probabil, un corp cu masa de la Mercur la Pământ, de aproximativ 100-200 de ori distanța Pământ-Soare, înclinat cu cel puțin 10 grade față de celelalte planete”, a mai comunicat Siraj
„Semnificația statistică” este „puternică, dar nu e încă definitivă”
Astronomii se bazează pe studierea orbitelor unui număr limitat de obiecte pentru a fi dedusă prezența unei planete, deoarece Centura Kuiper este dificil de observat. În studiul lui Siraj, numărul este de aproximativ 50, de unde rezultă că existența Planetei Y nu este sigură.
„Cu aceste aproximativ 50 de obiecte, semnificația statistică este în intervalul 96-98%. Este puternică, dar nu e încă definitivă”, a declarat Siraj
Noua „realizare inginerească” este impresionantă: „Practic, ne va permite să vizualizăm un film al universului”
Totodată, el a exprimat câteva cuvinte despre Vera Rubin. Odată ce telescopul își va începe misiunea, multe obiecte vor fi descoperite. Vera Rubin se află în vârful unui munte din Chile și găzduiește cea mai mare cameră digitală din lume, urmând să fotografieze cerul întreg la fiecare trei zile.
„Este o adevărată realizare inginerească. Practic, ne va permite să vizualizăm un film al universului, fiecare cadrul existând la o cadență de trei zile. Acesta este studiul ideal pentru a face un recensământ al sistemului solar, deoarece trebuie să căutăm întregul cer pentru a putea găsi obiecte îndepărtate, inclusiv planete suplimentare, dar nevăzute”, a mai spus Amir Siraj
