Alianța Nord-Atlantică vrea stabilitate și unitatea, încercând totodată să mențină sprijinul pentru Ucraina împotriva agresiunii ruse.
Stoltenberg, care se află la conducerea NATO din octombrie 2014, era de așteptat să demisioneze în această toamnă, dar va rămâne în schimb un an în plus, au spus diplomații NATO.
Mandatul său ar urma să fie prelungit miercuri, 28 iunie, după cum reiese din informațiile Euractiv.
Mandatul lui Stoltenberg a fost deja prelungit de două ori – o dată pentru un al doilea mandat complet și a doua oară în martie 2022, imediat după ce Rusia a invadat Ucraina.
Niciunul dintre cele mai recente nume vehiculate ca potențiali succesori – precum premierul danez Mette Frederiksen, secretarul britanic al apărării Ben Wallace sau premierul spaniol Pedro Sanchez – nu pare să fi reușit până acum să obțină un sprijin copleșitor în rândul celor 31 de membri NATO.
Întrucât noul șef NATO trebuie să fie convenit prin consens după un proces de selecție opac și complicat , nicio nominalizare nu are loc fără un acord politic prealabil între membrii NATO, în special din partea Cvartetului celor mai mari aliați – Franța, Germania, Marea Britanie și SUA. .
Wallace a fost primul care s-a exclus din cursă, sugerând că Washingtonul ar dori ca Stoltenberg să rămână, a raportat The Economist la începutul acestei luni.
„Căpitan în furtună”
Diplomații NATO din cadrul alianței subliniază capacitatea dovedită a lui Stoltenberg de a gestiona alianța militară în timpul crizei.
„Nu este sigur să schimbi căpitanul în timpul unei furtuni”, a spus un înalt oficial NATO pentru EURACTIV, întrebat despre decizia viitoare.
Prelungirea oferă Alianței militare occidentale mai mult timp pentru a se concentra pe sprijinul său pe termen scurt și lung pentru Ucraina, în loc să fie nevoită să se arunce într-o dezbatere despre personalitate, au spus diplomații NATO.
Dacă contraofensiva ucraineană ar fi început mai devreme în primăvară, războiul ar fi putut ajunge la un punct de cotitură până acum și ar fi oferit avantaj Kievului până la summitul NATO de la Vilnius de la mijlocul lunii iulie, au declarat trei diplomați NATO.
Acest lucru ar fi lăsat suficient timp pentru a deschide ușa unui nou șef NATO, dar întârzierea din calendar i-a determinat pe aliații NATO să-și regândească strategia, au spus aceștia.
Stoltenberg și-a construit o moștenire ca una dintre fețele occidentale care ghidează alianța militară în vremuri critice.
Supranumit de unii din coridoarele NATO „șoptătorul lui Trump”, Stoltenberg a fost creditat pentru că a păstrat membrii alianței uniți, ținând în același timp la distanță furia administrației Trump față de cheltuielile reduse pentru apărare ale Europei și reticența de a se orienta către Asia.
Ei i-au lăudat, de asemenea, calmul în gestionarea căderii Kabulului în 2021, retragerea trupelor NATO din Afganistan și faptul că nu a „spus un cuvânt deplasat de la începutul războiului din Ucraina”, a spus un diplomat NATO. .
El este, de asemenea, cel care i-a împiedicat pe polonezi să declanșeze articolul 4 după ce o rachetă a aterizat într-un orășel din apropierea graniței cu Ucraina, au declarat doi diplomați NATO.
Întrebat dacă dorește să-și păstreze postul, Stoltenberg a spus la începutul acestei luni: „Sunt responsabil pentru toate deciziile pe care trebuie să le ia această alianță, cu excepția uneia. Și asta este despre viitorul meu. Asta trebuie să decidă cei 31 de aliați.”
Cu toate acestea, Stoltenberg rămânând la locul de muncă până la 1 octombrie 2024, numele următorului secretar general va deveni, totuși, probabil parte a carusei de atribuire a posturilor de top în UE după următoarele alegeri europene care au loc în iunie anul viitor.
De asemenea, înseamnă că noul șef al NATO va ajunge la sediu cu doar câteva luni înainte ca un nou (sau vechi) președinte american să se mute la Casa Albă.
Totuși, i-ar oferi lui Stoltenberg șansa de a-și lua rămas bun cuvenit la summitul aniversar al NATO de la Washington din iulie 2024.
Cu toate acestea, unii membri NATO au subliniat problema pe care o căutare prelungită a succesorului său ar putea crea atunci când vine vorba de luarea deciziilor alianței militare.
„Ar putea fi privit ca un deficit uriaș de democrație dacă aliații [NATO] nu reușesc să găsească un nou candidat de compromis”, a subliniat un al patrulea diplomat NATO.
