Unul dintre cele mai impresionante proiecte feroviare din istoria României, Tunelul Izvor, era destinat să devină cel mai lung tunel feroviar din țară, cu o lungime de aproximativ 6 kilometri. Celebrul tunel urma să lege judeţul Prahova de Dâmboviţa.
Construcția sa complexă a fost planificată la începutul secolului trecut, însă a fost abandonată din motive enigmatice, suscitând numeroase zvonuri și legende locale, potrivit Adevarul.
Un proiect extrem de ambițios, abandonat prematur
Construcția tunelului a fost aprobată de Consiliul de Miniștri al României în 1913 și avea ca obiectiv conectarea stațiilor Sinaia și Pietroșița printr-o rută mai scurtă și mai practică.
Societatea Julius Berger, care a realizat apoi și Tunelul Teliu, a fost cea desemnată pentru implementarea proiectului, lucrările demarând în ianuarie 1914. Construcția era programată să dureze doar 28 de luni, urmând să fie executată în 3 schimburi de lucru. La acea vreme au muncit acolo peste 2.000 de oameni: nemţi, ruşi, cehi, ţigani, unguri și bulgari.
Însă, izbucnirea Primului Război Mondial a forțat oprirea intempestivă a lucrărilor în august 1914. Până în acel moment, fuseseră finalizați complet doar 100 de metri de tunel. Alte galerii de bază și de creștet au fost săpate pe o lungime totală de 800 de metri, relata presa vremii.
După închiderea temporară a proiectului, firma Julius Berger a fost solicitată să reia lucrările. Totuși, autoritățile române au dat prioritate altor proiecte feroviare, cum ar fi construcția liniei Hărman - Nehoiu și a Tunelului Teliu (foto sus). Acesta a devenit, în final, cel mai lung tunel feroviar al României, cu o lungime de 4,4 kilometri.
Dificultățile tehnice au semnat moartea proiectului
Tunelul Izvor a fost gândit să străbată Munții Bucegi, pornind din Sinaia, satul Izvor, și ieșind în Valea Ialomicioarei, la Cărpeniș. Însă, încă de la început, inginerii au avut parte de mari greutăți tehnice, inclusiv infiltrații mari de apă de până la 8 litri pe secundă, precum și acumulări de gaz metan. În acest mod s-a îngreunat masiv avansarea lucrărilor. Structura instabilă a rocii a dus la adoptarea metodei austriece de excavare, cu sprijiniri solide din grinzi speciale.
Deși există documente care menționează că în 1927 societatea Julius Berger ar fi finalizat lucrările, în realitate proiectul a rămas în conservare după război. După 1928 era așteptată reluarea construcției, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, în anul 1932 șantierul fiind definitiv abandonat.
Legendele bizare ale Tunelului Izvor
În timp, tunelul a dat naștere multor legende. Unii localnici susțin că, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata nazistă ar fi reluat lucrările cu prizonieri de război, reușind să avanseze 500 de metri în interiorul muntelui. Au apărut inclusiv zvonuri că tunelul ar ascunde leșurile unor prizonieri sau chiar o locomotivă unicat. Totuși, o explicație mai realistă pentru betonarea intrării în tunel ar fi pericolul iminent creat de acumulările de gaz metan din subteran.
O cercetare realizată de inginerul Nicolae Ciocârlan, în anul 1968, a confirmat că intrarea nordică a tunelului era blocată parțial de grohotiș, zidăria rămasă fiind într-o condiție bună. Accesul a fost descris de inginer ca fiind dificil, galeriile săpate inițial fiind deja prăbușite. Însă, la celălalt capăt, intrarea fusese betonată, amplificând și mai mult misterul din jurul tunelului.
