Salamul de Sibiu este un produs care are o istorie mai mare de un secol, dar și o minciună la fel de mare. Alimentul care era considerat un lux în perioada comunistă nu a fost produs niciodată în Sibiu, chiar dacă mulți trăiesc cu această impresie. Totuși, mulți îl cumpără nu pentru proveniența sa suspectă, ci pentru gustul pe care îl oferă, dar denumirea rămâne o minciună.
Preparatul este făcut din carne de porc matur, cu slănină tare. La începutul secolului trecut, era fabricat la Sinaia, în cadrul unei întreprinderi italienești, făcute de Filippo Dozzi încă din 1980. Străinii au rămas fără afacere în anul 1948, când a venit naționalizarea. Astfel, frații Antonio și Giuseppe Dozzi s-au întors în țara lor, dar au lăsat aici secretul facerii vestitului mezel.
La conducere a venit Dumitru Dinu. Avea 84 de angajați, dintre care 12 ingineri și tehnicieni. Munceau de zor pentru a obține două tipuri de salam: de vară și de iarnă. Maturarea produsului de lux dura 6 luni și mai bine de 10 tone plecau, anual, către export, în vremea în care românii îl luau cu mari eforturi.
Așadar, salamul de Sibiu se făcea, de fapt, în Sinaia. Mai exista un caz particular, care nu a durat mulți ani, cu fabrica lui Josef Theil care își mutase afacerea de la Mediaș la Sibiu și făcea marca „Veritabilul salam de Sibiu“.
CITEȘTE ȘI: Undă verde! Salamul de Sibiu intră pe piața din Statele Unite!
De ce Salamul de Sibiu are acest nume. Chiar și la export era menținută denumirea produsului care era salam de iarnă
În anul 2015, Nicolae Floca, coordonator pe producția de salam de Sibiu, care a lucrat 30 de ani la Mediaș, a explicat că numele original al produsului era „salam de iarnă” pentru că era făcut de pe 1 octombrie până la 1 aprilie. 6 luni dura maturarea sa.
Denumirea de „Salamul de Sibiu” a venit pentru că se vindea și în vama de la Sibiu. Numele a rămas, chiar dacă este o minciună, produsul fiind făcut și la Oradea și Galați.
„Salamul de Sibiu nu s-a numit niciodată salam de Sibiu, el s-a numit «salam de iarnă», pentru că el se producea în anotimpul rece, începând din 1 octombrie şi până la 1 aprilie. Salamul produs la Mediaş, care este atestat din 1895, s-a făcut de către fabricanţii saşi. Ei au ajuns să producă un salam care să fie de durată, cu termen de valabilitate mai mare.
El se vindea afară, în vama de la Sibiu, străinii cunoşteau acest salam – «mergem la Sibiu să cumpărăm salam de la Sibiu, salam de iarnă». După naţionalizare, fabrica de la Mediaş producea o cantitate mică, pentru că nu aveau condiţii sau nu erau depozite aşa mari. Se înfiinţează o fabrică de salam de Sibiu la Sinaia, pe urmă la Bacău, la Salonta, în Oradea şi una la Galaţi de crud-uscate nemucegăite care făcea export în America, astea erau fabricile care produceau salam de Sibiu după aceeaşi reţetă şi făceau export cu eticheta salam de Sibiu“, susţinea Nicolae Floca, pentru Adevărul.
