Deși la stat lucrează un număr impresionant de angajați, aceștia nu reușesc să facă față solicitărilor, motiv pentru care se apelează la firme private de care, în timp, devin dependenți. Delia Popescu, ministrul Comunicațiilor a declarat joi, într-un interviu News.ro că lipsa de personal specializat din domeniul IT a dus la situația în care statul a devenit captiv firmelor private.
Vezi și Amenzi URIAȘE în construcții! Ce au descoperit inspectorii
Curtea de Conturi a publicat în iulie 2015 un raport potrivit căruia Ministerul Comunicațiilor s-ar afla într-o stare de captivitate în raport cu firma de IT Siveco pentru că ministerul nu ar fi solicitat codul sursă al aplicației de eLearnig numită eAcademie. Așadar, pentru orice tip de modificare, ministerul trebuie să se adreseze firmei.
Firmele Siveco, Teamnet și UTI se află în fruntea listei contractelor IT din bani publici, cele trei firme primind circa 1 miliard de lei de la stat în ultimii patru ani, potrivit unei liste publicate de către Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR) în luna mai a acestui an.
Vezi și FABULOS! Cât de bogat este deputatul Sebastian Ghiță ACUM!
Siveco este lider autoritar în acest clasament, câștigând 62 de contracte în perioada 2011-2015, încheiate cu 40 de autorități contractante, a căror valoare a fost de 430,1 milioane lei (96 milioane euro). Irina Socol, fostul președinte al companiei, a fost condamnată definitiv la doi ani și șase luni de închisoare cu executare, de Curtea de Apel București.
Ministrul Comunicațiilor consideră că statul ar trebui să ia mai multe măsuri pentru a putea să păstreze specialiști IT și a nu mai ajunge într-o stare de captivitate în raport cu firmele private, potrivit profit.ro.
Drept la repliă al firmei SIVECO
În legătură cu articolul „Cum a ajuns statul captiv firmelor private din cauza INCOMPETENȚEI”, publicat pe www.bugetul.ro, dorim să vă reamintim precizările pe care le-am făcut pe acest subiect încă din luna iulie 2016.
Este vorba de confuzia care se face între două opțiuni importante pe care orice cumpărător de software le are la dispoziţie: de a cere o dezvoltare soft de la zero sau de a achiziționa licențe de utilizare a un produs existent (soft „de pe raft”).
În primul caz, clientul suportă integral costurile cu dezvoltarea și mentenanța produsului, și în schimb primește drepturi depline de proprietate asupra acestuia.
În cazul al doilea, firma de soft suportă costurile investiției, pe care apoi le distribuie între clienți multipli, fiecare având însă doar drepturi de utilizare.
Alegerea pe care o face cumpărătorul depinde de natura proiectului și de raţiuni de eficienţă economică.
În proiectul e-Academie, menţionat în articol, noi am ofertat produsul nostru AeL – un Learning Management System (LMS) pe care l-am dezvoltat începând cu anul 2000. La data proiectului e-Academie, AeL ajunsese la versiunea 5, era demult înregistrat la ORDA în multiple variante și avea milioane de utilizatori în România și alte țări din Europa, Asia și Africa. În consecinţă, MCSI a cumpărat dreptul de a-l utiliza nu proprietatea intelectuală a produsului.
Raportul Curţii de Conturi citat interpretează eronat această achiziție şi, în consecinţă, induce o concluzie falsă, aceea a potrivit căreia ” Ministerul Comunicațiilor s-ar afla într-o stare de captivitate în raport cu firma de IT SIVECO”.
Reiterăm importanţa instruirii inspectorilor de conturi care analizează proiecte software în problematica vizând aspectele legale ale proprietății intelectuale, modalitățile tipice de licențiere, caracteristicile serviciilor de dezvoltare software etc.
