Vacanțele all-inclusive sunt adorate de români, fiindcă îmbină peisajele de vis, tihna și relaxarea cu mâncarea și băutura la discreție. Însă, în spatele acestei aparente generozități se află o logică rece și extrem de eficientă în plan financiar.
Totul începe cu prezentarea, potrivit Playtech. Bufeturile din resorturi sunt atent pregătite pentru a impresiona vizual, deși nu oferă o reală varietate.
Iluzia abundenței: de la bufetul extravagant la costuri minime
Michael Bauer, expert în industria hotelieră și gastronomică, explică din interior:
„Clientul are impresia de diversitate, când de fapt mănâncă același produs sub forme diferite”.
Un exemplu clasic este secțiunea de brânzeturi: în centru este un singur sortiment ieftin, tăiat în felii, cuburi sau triunghiuri și aranjat cât mai artistic pe platouri. Iată o soluție simplă și eficientă.
Un alt truc este porționarea strategică. În cazul sucurilor, paharele mici inhibă consumul excesiv, turiștii fiind nevoiți să se ridice de mai multe ori, deși rareori o fac. Deserturile sunt preponderent formate din opțiuni ieftine și sățioase – înghețata moale și pepenele roșu detașându-se ca favoritele.
În realitate, contrar ideii de „nelimitat”, hotelurile controlează cu strictețe cantitățile. Dimineața, de exemplu, se estimează că un turist bea maxim 4 cappuccino.
„Costul real al alimentelor și băuturilor consumate de un turist rar depășește 4,70 euro pe zi”, arată Bauer.
Astfel, chiar și atunci când oaspeții simt că profită din plin de pachetul all-inclusive, de fapt hotelurile ies în câștig.
Familiile cu copii și iubitorii de alcool sunt clienții ideali
Familia cu copii este profilul ideal pentru acest tip de ofertă. Copiii cer fără limită gustări, sucuri sau deserturi, iar părinții scapă de grija notelor de plată. Pentru cei care consumă alcool, sentimentul de „răsfăț nelimitat” este un atu, dar și în acest caz hotelurile aplică filtre stricte.
„Se servesc doar mărci locale sau băuturi de masă. Nimeni nu oferă whisky single malt sau vinuri Bordeaux într-un regim all-inclusive”, adaugă Bauer.
Iată detalii care fac diferența între un hotel de calitate și unul centrat pe profit. Dar calitatea reală a unui hotel nu stă în mărimea bufetului, ci în detalii aparent banale. Un exemplu clar oferit de Bauer este müsli-ul servit la micul dejun: într-un hotel de calitate, cerealele sunt măcinate proaspăt, hidratate peste noapte și completate cu fructe, nuci și semințe. Însă, hotelurile care vizează optimizarea costurilor aleg produse procesate, fără valoare nutritivă, dar cu aspect atrăgător.
Așadar, vacanțele all-inclusive nu sunt neapărat o pură păcăleală, ci o afacere bine calculată. Tot ce pare abundent și gratuit este, de fapt, adaptat cu atenție pentru a sprijini marja de profit a hotelului.
