Când Nicolae Ceaușescu şi inginerii lui au proiectat această zonă din Bucureşti au gândit-o, în principal, pentru clasa muncitoare. Au construit blocuri şi fabrici, unde veneau să lucreze oameni din toată ţara. Practic, familii întregi au fost strămutate în Capitală.
În acest cartier ridicat de comunişti, exista metrou și peste 3.000 de apartamente. 8.000 de oameni lucrau non stop. Au apărut apoi școli, creșe și grădinițe pentru copii.
Cartierul Dristor "găzduia" 6 fabrici
Cartierul Dristor a avut o destinaţie clară, în mintea dictatorului: să contribuie la economia ţării, prin fabricile de aici şi muncitorii aduşi din toată România. Existau aici 6 fabrici, metrou și peste 3.000 de locuințe. De asemenea, 8.000 de oameni munceau non-stop în întreprinderile care făceau parte din industria energiei electrice și termice, industria chimică și industria sticlei.
Iar în zona Dudești a fost construită o centrală electrică de termoficare care deservea, în general, această parte industrială.
„În privința construcțiilor, se dezvoltă zona care se îndreaptă către marea platformă industriala 23 August, anume bulevardul Baba Novac început în anii ’60 și continuat pe toată perioada ulterioară cu zonele Râmnicu Vălcea, Râmnicu Sărat, Fizicienilor continuând pe toate arterele principale al marelui ansamblu construit să deservească plaftorma mai sus amintită.
Ca o completare a zonei adiacente cartierului Titan este sistematizarea cartierului Dristor – Tomis (1981), aflat în perimetrul străzilor Dristor, Istria și Tomis.
Acesta era considerat ca fiind un spaţiu neuniform populat și neuniform construit, cu multe terenuri virane, cu case din materiale nerezistente, caracteristice tipului de cartier vechi, insalubru”, a zis istoricul Cezar Petre Buiumaci, conform b365.ro.
Metroul de la Dristor, renumit
La Dristor sunt două stații de metrou: o stație terminus și una de tranzit. La aceasta din urmă ajunge practic același tren, făcând o buclă mare prin aproape tot orașul.
"Scopul declarat al construirii metroului a fost să ducă la locul de muncă angajații din cartierele „dormitor” pe marile platforme. Astfel că primul tronson al Magistralei I avea o lungime de 8,1 km şi şase staţii: Semănătoarea, Grozăveşti, Eroilor, Izvor, Piaţa Unirii, Timpuri Noi, extinsă în decembrie 1981 cu încă şase staţii între Timpuri Noi şi Republica.
În 1985 reţeaua de metrou ajungea la o lungime de 37,3 km. Ulterior reţeaua de metrou s-a dezvoltat având în 1989 trei magistrale cu 40 staţii și dacă urmăriți traseele magistralelor veți observa că fac legătură între platformele est – vest și nord – sud", a mai spus acelaşi istoric pentru sursa amintită.
De ce se numeşte Dristor
Adrian Majuru, directorul general al Muzeului Municipiului Bucureşti, a explicat de unde vine numele cartierului Dristor.
"Dristorul nu cred că are legătură cu măcinarea făinii sau a mălaiului. Nu uitaţi că pe linia Dunării era oraşul Dârstor, care astăzi este Silistra şi erau drumuri comerciale care legau Bucureştiul de linia Dunării.
Nu avem şi Şoseaua Giurgiului? Şi Şoseaua Olteniţei? Era şi Şoseaua Brăilei, Calea Vergului? Era Calea Craiovei, care ducea spre Drobeta, de fapt, şi era apoi Calea Rahovei după Războiul de Independenţă.
Aşa şi cu această cale, care şi asta se află în amprenta stradală a oraşului”, spune a Majuru.
