Aproape 62% dintre cetățenii români resimt în anul 2026 temeri majore privind scăderea nivelului de trai. Această stare de incertitudine este cauzată direct de inflația de 7% și stagnarea economică, reiese din datele Eurobarometrului analizate recent de Monitorul Social, un proiect al fundației Friedrich-Ebert-Stiftung România.
Nivelul de îngrijorare depășește media europeană
Aproape două treimi dintre cetățenii români sunt preocupați de scăderea nivelului de trai, în timp ce aproximativ jumătate resimt teama de a ajunge în pragul sărăciei. Potrivit datelor Eurobarometrului realizat de Parlamentul European, gradul de îngrijorare din țara noastră depășește semnificativ media Uniunii Europene.
Astfel, 62% dintre români se declară preocupați de deteriorarea calității vieții, față de o medie europeană de 40%, iar teama de sărăcie afectează 48% din populația națională, comparativ cu 32% la nivel comunitar. Diferențele sunt substanțiale și reflectă presiunea crescută resimțită de gospodăriile românești în contextul economic actual.
Criza costului vieții se adâncește
Această stare de incertitudine se transpune direct în anticiparea dificultăților privind acoperirea cheltuielilor esențiale din următoarele 12 luni. Conform acelorași date, 44% dintre respondenți menționează plata utilităților ca principală îngrijorare, tot 44% accesul la servicii medicale, iar 40% achiziția de alimente. Aceste cifre arată că teama sărăciei nu este doar percepută, ci este ancorată în nevoi concrete de bază.
Perspectiva macroeconomică nu oferă motive de optimism imediat. Comisia Europeană estimează pentru România o creștere economică de numai 0,1% în anul 2026 și o rată medie a inflației de 7%. Analiștii europeni avertizează că menținerea unui nivel ridicat al prețurilor de consum, combinată cu stagnarea veniturilor reale, va continua să erodeze puterea de cumpărare a populației.
Impactul generațiilor viitoare
Pe lângă presiunea resimțită în prezent, românii sunt pesimiști și în privința viitorului. Peste 42% dintre respondenți anticipează un nivel de trai mai scăzut pentru generația viitoare de copii. Această percepție subminează încrederea în redresare și accentuează sentimentul de insiguranță socială.
Specialiștii atrag atenția că teama de sărăcie, odată instalată, poate duce la comportamente defensive precum reducerea consumului, amânarea investițiilor în sănătate și educație, și acumularea de datorii. Aceste mecanisme creează un cerc vicios care agravează situația pe termen mediu.
Comparația cu statele vecine
România nu este singura țară din regiune care se confruntă cu astfel de temeri, dar intensitatea îngrijorării este mai ridicată decât în majoritatea statelor membre UE. Bulgaria și Grecia înregistrează, de asemenea, valori peste medie, însă România se situează printre fruntașe la capitolul teama de scădere a nivelului de trai. Polonia și Ungaria raportează, în schimb, niveluri de îngrijorare mai apropiate de media europeană.
În contrast, țările nordice și vestice raportează procente semnificativ mai scăzute, sub 25% în multe cazuri. Acest contrast evidențiază decalajul economic și social persistent dintre statele UE și subliniază nevoia de politici coerente de protecție socială și creștere sustenabilă. Fără intervenții structurale, România riscă să rămână în zona de risk social ridicat.
Ce arată cifrele despre viitor
Datele Eurobarometrului nu sunt doar statistici abstracte, ci reprezintă traiul cotidian al milioanelor de români. Faptul că 6 din 10 locuitori ai țării dorm cu frica sărăciei este un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat de factorii de decizie. Teama de scădere a nivelului de trai se traduce în comportamente de consum restrictive, amânarea investițiilor în educație și sănătate și acumularea de datorii.
Experții în politici sociale subliniază că reducerea acestor temeri presupune măsuri concrete: indexarea veniturilor cu inflația reală, accesibilizarea serviciilor medicale și menținerea sub control a prețurilor la energie și alimente de bază. Fără astfel de intervenții, riscul ca teama să se transforme în realitate este unul foarte ridicat, cu efecte pe termen lung asupra coeziunii sociale și a sănătății publice. Populația are nevoie de semnale clare că autoritățile iau măsuri concrete.
