Analistul militar Hari Bucur-Marcu, despre declarațiile lui Andrei Marga: 'O eroare de om ticălos, trădător de neam românesc. Marga știe asta, fără nicio îndoială. Așa cum și Putin, și Lukașenco știu asta'

Fost ofițer de aviație și fost coordonator academic al Centrului de Studii NATO din București, Hari Bucur-Marcu critică afirmațiile făcute de fostul ministru al Educației, Andrei Marga, privind dezmembrarea Ucrainei.

Bucur-Marcu susține că afirmațiile lui Marga nu corespund realității, dat fiind că „noi avem de mai bine de 50 de ani pace în Europa tocmai deoarece statele europene, împreună cu Canada și Statele Unite, au negociat la începutul anilor 1970 și au semnat în 1975 Actul final de la Helsinki, care a dus la edificarea arhitecturii de securitate continentală, bazată pe ordinea mondială consfințită de Carta Națiunilor Unite”.

Așadar, Hari Bucur-Marcu spune că Andrei Marga minte deliberat.

„Am fost întrebat, în Jurnalul orei 15:00, care ar fi efectele internaționale pe care Marga Andrei, persoană publică, fostă oficială, cu notorietate dobândită prin faptul că și-a așezat fundul pe scaunul de ministru, în vreo două ministeriate, unul la Educație (vreo trei ani, în trei guverne consecutive, 1997 - 2000) și altul la Externe (câteva puține luni, în 2012), le-a produs prin emiterea opiniilor sale cum că Ucraina nu ar putea dobândi pacea decât dacă ar ceda teritorii, nu numai Rusiei, dar și Poloniei și României, dar și cum că România, dacă ar reclama teritorii de la Ucraina, ar fi în interiorul dreptului internațional să facă asta.

Nu știu cu ce se mai ocupă Marga, zilele astea. Nu știu dacă mai are vreo activitate de formare intelectuală a cuiva, cum ar fi prin conducerea de doctorate, ori de dobândire a cunoașterii, cum ar fi prin conducere de proiecte de cercetare științifică.

Dar știu că ce spune el ar trebui să aibă greutatea opiniilor unei persoane foste oficiale, chiar dacă Marga e acum lipsit de vreun portofoliu oficial.

Marga minte, atunci când spune că ar fi enunțat vreun „adevăr” cum „că Ucraina este în granițe nefirești” și că „ea are de cedat teritorii vecinilor, în granițele cunoscute: României – Bucovina și județele, Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galicia, Rusiei – Dombasul.”

E o minciună deliberată, mai ales când, în loc de argument, același Marga insistă că afirmațiile sale ar corespunde „adevărului istoric, dreptului international și intereselor generale – dincolo de propaganda de azi care, poimâine, va fi socotită doar o eroare.”

Pe când ele, afirmațiile, nu corespund niciunui adevăr. Sunt chiar ele doar o propagandă care este socotită chiar de azi o eroare. Și nu o eroare de om prost, ci o eroare de om ticălos, trădător de neam românesc.

Nu ar trebui să îmi pierd vremea cu Marga ăsta. Sunt convins că el știe, poate chiar mai bine decât mine, că noi avem de mai bine de 50 de ani pace în Europa tocmai deoarece statele europene, împreună cu Canada și Statele Unite, au negociat la începutul anilor 1970 și au semnat în 1975 Actul final de la Helsinki, care a dus la edificarea arhitecturii de securitate continentală, bazată pe ordinea mondială consfințită de Carta Națiunilor Unite. Arhitectură a cărei componentă instituționalizată este Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.

Ori, principiul fundamental al păcii europene, cu contribuție americană, este renunțarea completă la pretenții teritoriale, pe argumente istorice și recunoașterea necondiționată a frontierelor de stat existente la data aderării fiecărui stat european în parte, la Actul final și documentele subsecvente.

Atât de substanțial este acest argument, încât pentru el se sacrifică interese ale oamenilor la nivel de grup etnic, de familie sau individuale, în condițiile în care asemenea interese ar putea fi satisfăcute (și) prin modificarea frontierelor de stat. Alternativa, adică ignorarea argumentului/principiului, fiind evident războiul.

Deci, Marga știe asta, fără nicio îndoială. Așa cum și Putin și Lucașenco știu asta.

Doar că ei propun abandonarea actualelor aranjamente de securitate, dărâmarea până la temelie a edificiului european de cooperare și încredere între națiunile continentului, renunțarea la pace, în general, doar pentru a putea satisface „interesele de securitate ale fiecărei părți”, cum le zice, cu emfază ticăloasă, acest Marga.

Rusia a avut la sfârșitul anului trecut o tentativă de a propune și un înlocuitor la actuala arhitectură de securitate euro-atlantică.
Alternativă bazată pe recunoașterea Federației Ruse ca superputere, ceea ce înseamnă că Rusia poate stabili discreționar, adică fără să dea explicații ori socoteală, care state europene să fie independente și suverane și care nu. Ce state europene să se poată alia între ele și ce state să nu poată face asta. Care state europene să fie folosite, fără a li se cere acceptul, ca spații geopolitice tampon între Rusia și Occident. Ce state să poată primi pe teritoriul lor trupe aliate și care să nu aibă voie să primească asemenea trupe, deși sunt ele înșile aliate.

Desigur, Rusia nu a mers până acolo încât să folosească (pentru aducerea pe agenda de securitate europeană a acestor condiții) mecanismele actuale de consultări, de negocieri și de măsuri de sporire a încrederii și cooperării, instituționalizare și rodate în toate crizele cu aspecte militare, care au avut loc de 30 de ani încoace, în Europa.

Rusia a preferat să facă o demonstrație de forță, cu vreo 150.000 de trupeți pe teritoriul ei, la granița cu Ucraina și cu vreo 30.000 de trupeți în Belarus, tot la granița cu Ucraina, în iarna 2021 - 2022, după care a trecut la amenințarea cu aceeași forță de vreo 180.000 trupeți, când a văzut că așa-zisele „propuneri” de înlocuire a actualei arhitecturi de securitate europene nu au fost acceptate instantaneu și necondiționat de restul Europei și de Statele Unite (Canada, care este economic superioară Federației Ruse, deși are mai puțin de un sfert din populația Rusiei, nici nu a fost băgată în seamă).

Iar, în 24 februarie 2022, Rusia a declanșat invazia neprovocată, nejustificată și ilegală a Ucrainei, ca gest decisiv de negare a actualelor aranjamente instituționalizate de securitate europeană și mondială, sub pretextul că ele sunt oricum irelevante și că nimeni nu le mai respectă. Ceea ce e evident o minciună, preluată și de Marga, cum am văzut.

Vorbim deci despre pace și război. Nu despre cât de democratic este regimul politic din Ucraina. Nici despre prețul gazului de la iarnă.

De fapt, pacea europeană a încetat în 2014, când Federația Rusă a ignorat aranjamentele de securitate, cooperare și sporire a încrederii între statele europene și a anexat Peninsula Crimeea, fără ca cineva să îi zică ceva. Au fost aplicate câteva sancțiuni pe persoană fizică și atât.

Timp de trei ani (2014 - 2017), Statele Unite, care sunt garantul acestor aranjamente de securitate și cooperare în Europa, nici măcar nu au vrut să le dea ucrainenilor arme letale, cu care să ducă războiul civil, din regiunea Donbas, sponsorizat tot de Moscova, pe seama separatiștilor locali. Nici doborârea unui avion de linie malaezian, cu peste 200 de civili, inclusiv copii, la bord, de către acei separatiști, înarmați pe față de Kremlin, nu a putut determina adminstrația americană de atunci să se poziționeze de partea păcii și cooperării, adică să sancționeze direct și chiar militar Moscova.

Dar, mai grav decât atât, în tot acest timp, nimeni din capitalele statelor europene și nord-americane nu s-a adunat, sub indiferent care egidă internațională, să discute dacă actuala ordine mondială și actualele aranjamente de securitate și cooperare europene mai au vreo relevanță ori vreo valabilitate practică?

Așa cum, din 24 februarie încoace, nimeni din aceleași capitale nu discută dacă actuala ordine mondială și actualele aranjamente de securitate europene mai sunt sau nu potrivite pentru încetarea conflictului militar în Ucraina, pentru negocierile de pace subsecvente și mai ales pentru revenirea la ordinea și pacea de dinainte de invazia rușilor în Ucraina?

Iar, dacă nu mai sunt potrivite, ce ar trebui să facem, ca Lume euro-atlantică ce suntem, încă de pe acum, ca să putem dobândi o pace durabilă?

În lipsa acestor dezbateri între capitalele statelor implicate direct (implicate măcar prin faptul că suntem expuși amenințărilor tot mai frecvente și mai tupeiste ale Moscovei, la care iată că se adaugă vocea lui Lucașenco al bielorușilor), nu ar trebui să ne mire că apar ticăloși ca Marga Andrei, care să profite de inactivitatea asta teoretico-strategică și să își proclame agenda lor propagandistică, favorabilă Moscovei, ca adevăr”, explică Hari Bucur-Marcu, pe Facebook.

Vezi și Istoricul Adrian Cioroianu, după declarațiile fostului ministru Andrei Marga: ‘Oameni care rezonează la ce spune Orban sau Putin. Modificările de graniță nu se fac în maniera încercată acum de Putin. Marga știe’

Andrei Marga, fost ministru al Educației: ‘România nu are ce căuta în acest război. Ucraina trebuie să cedeze teritorii: Ungariei, Poloniei, României și Rusiei’