Băncile din România avertizează! Care sunt cele mai mari probleme pe care le va cauza ordonanța PSD

Băncile din România avertizează! Acestea considerau  înainte de apariția OUG nr. 114/2018, că situația sectorului financiar este amenințată de nouă riscuri, dintre care unul server, patru ridicate și patru moderate, niciunul nefiind redus.

Astfel, cele mai mari zece bănci din România considerau, încă dinainte de OUG nr. 114/2018, care a apărut la finele anului trecut, că riscul sistemic cel mai ridicat la adresa sectorului financiar îl reprezintă cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar, cu implicații asupra solvabilității sectorului bancar. Acesta este singurul risc sistemic sever sau foarte dificil de gestionat (valori absolute între 7 și 8) dintre cele nouă menționate de bănci, iar dificultarea de gestionare este de risc sistemic ridicat/dificil de gestionat (valori absolute între 5 și 6), atât nivelul, cât și dificultatea fiind cu tendință de creștere, scrie Mediafax.

Acest risc este menționat primul în „Harta riscurilor la adresa stabilității financiare, opiniile băncilor”, prezentat în „Sondajul trimestrial privind riscurile sistemice”, din decembrie 2018 (Anul II, nr. 5), care a fost realizat de Banca Națională a României (BNR). Această opinie a băncilor privind riscurile sistemice asupra sistemului financiar vizează perioada decembrie 2018 – decembrie 2019, rezultatele fiind colectate în noiembrie 2018 și fiind comparate cu răspunsurile din septembrie 2018.

Următoarele trei riscuri au fost considerate de bănci ca ridicate, dar în stagnare, atât ca nivel, cât și ca dificultate de gestionare, în această ordine:

2. deteriorarea rapidă a încrederii investitorilor în economiile emergente în contextul evoluțiilor externe (de ex.: creșterea economică la nivel global, modificările de ordin politic și accentuarea tensiunilor geopolitice, sectorul bancar european) și/sau interne (de ex.: politici fiscale prociclice, adâncirea deficitului de cont curent);

3. creșterea costului de finanţare ca urmare a majorării ratei dobânzii și/sau a deprecierii monedei naționale, cu efecte negative asupra capacităţii de plată a debitorilor, în special a populaţiei și a IMM-urilor;

4. riscul asociat inovației financiare și provocărilor la adresa securității cibernetice.

Cu un nivel ridicat, dar cu o dificultate de gestionare moderată sau gestionabilă (valori absolute între 3 și 4) a fost catalogat cel de-al cincilea risc, cel de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental.

În schimb, riscul cu numărul 6 este la un nivel moderat și o gestionare ridicată, acesta fiind riscul de intensificare a legăturii dintre sectorul bancar și sectorul public, atât datorită expunerilor directe (de ex. titluri de stat, credite acordate administraţiilor centrale și locale), cât și celor indirecte (de ex. creditele „Prima casă“).

Următoarele două riscuri sunt moderate, atât ca nivel, cât și ca gestionare, iar ca tendință nivelul este în scădere și gestionarea în stagnare:

7. riscul asociat evoluțiilor din piața imobiliară rezidențială (de ex.: creșterea prețurilor imobilelor rezidențiale);

8. riscul provenind din creșterea accelerată a creditării populației.

Riscul cu numărul 9 are un nivel moderat, atât ca nivel, cât și ca gestionare, ambele având o tendință de stagnare: menţinerea unei evoluţii modeste a activităţii de creditare a sectorului companiilor nefinanciare, în condiţiile unui mediu caracterizat de o disciplină la plată laxă, dar și ale existenței unui potențial de creștere sustenabilă a creditării, cu implicaţii negative asupra perspectivelor economice pe termen mediu și lung.

Analiza citată a fost realizată pe baza răspunsurilor date de persoanele din conducerea celor mai importante 10 bănci din sistemul bancar românesc după valoarea activelor, care dețineau circa 83% din activele totale ale sectorului bancar în luna noiembrie 2018. BNR a identificat riscurile care pot fi considerate sistemice, iar băncile le-au ierarhizat după importanța posibilelor consecințe asupra sistemului financiar, care este capacitatea lor de a face față consecințelor în ipoteza concretizării riscului și care consideră că este probabilitatea de apariție a riscului sistemic. De asemenea, băncile au putut propune ele însele riscuri care, în opinia lor, sunt sistemice.

Metoda de agregare a răspunsurilor băncilor cu privire la cele trei elemente ale riscurilor (probabilitatea de apariţie, severitatea impactului și capacitatea de gestionare a riscului) este media ponderată, factorul de ponderare fiind cota de piaţă a activelor. Scara folosită este de la 1 la 8, unde valoarea 1 reprezintă un risc cu o probabilitate de apariție nesemnificativă / fără probleme în a fi gestionat, iar valoarea 8 desemnează un risc cu o probabilitate de apariție sigură / care nu poate fi gestionat.