Colonelul Florin Șperlea: 'Generalul Vasile Milea nu e deloc un erou. A fost una din slugile obediente ale cuplului ceaușist'

Colonelul Florin Șperlea, istoric militar, precizează că generalul Vasile Milea, ministru al Apărării la momentul izbucnirii Revoluției în Decembrie 1989, nu a fost un erou.

Într-un editorial publicat pe Observatorul Militar, Florin Șperlea afirmă că Vasile Milea a fost una dintre slugile obediente ale cuplului dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu.

Șperlea subliniază că actualul premier Nicolae Ciucă a avut dreptate, în anul 2020, când și-a cerut iertare, în numele Armatei, din funcția de ministru al Apărării, pentru represiunea sângeroasă la care a participat și MApN în Decembrie 1989.

„Când, în decembrie 2020, ministrul apărării naționale de atunci, Nicolae Ciucă, a transmis un mesaj prilejuit de împlinirea a 31 de ani de la declanșarea revoluției române din decembrie 1989, a fost îndată criticat pentru că își „îngăduia”, pentru prima oară din decembrie 1989, să ceară iertare familiilor rămase în suferință, ca o datorie morală „pentru greșelile, erorile sau abuzurile săvârșite de unii dintre angajații Ministerului Apărării Naționale”.

Nu am știut niciodată pe ce drum al Damascului va fi ajuns ministrul de atunci la această concluzie, dar m-am bucurat că o exprimase, limpede, indiferent de criticii săi. Dintre înverșunații de atunci, unul din cei mai ridicoli, al cărui nume nici nu contează, socotea că ministrul apărării naționale nu are dreptul să ceară iertare în numele MApN, fiindcă în 17-22 decembrie s-a acționat individual (!) și, deci, e vorba doar de răspunderea unor persoane anume…

Ți-i și imaginezi pe unii militari, ieșind de capul lor pe străzi, cu armament și muniție de luptă, mânuind tehnică grea de luptă, tot cu muniția aferentă, cântând din toți bojocii, acționând cum li se năzare pe străzile Timișoarei sau la baricada de la Intercontinental, supravegheați, cei din urmă, ca din întâmplare, nu-i așa?, chiar de ministrul apărării naționale din acel moment, generalul Vasile Milea.

Ridicolul unei asemenea interpretări este deplin. Aștept de 33 de ani firescul asumării unei responsabilități ingrate care nu trebuie să urmărească, la nesfârșit instituția militară, mereu cu capul în nisip, ca struțul. De ce nu am recunoaște ceea ce s-a săvârșit până la strigătul salvator „Armata e cu noi!”?

Și, mai ales, de ce nu am extrage lecțiile care se impun, știind în ce condiții am fost târâți într-o situație fără ieșire de un dictator și câțiva generali lipsiți de coloană vertebrală care își datorau poziția în ierarhia militară comunistă obedienței și executării fără crâcnire a ordinelor lui Nicolae Ceaușescu?

Da, armata s-a alăturat revoluției, dar după ce a trecut prin Infern. După un soi de purificare simbolică. Și a renăscut, precum pasărea Phoenix, din propria-i cenușă. Transformându-se, reinventându-se, adaptându-se. Adevărul nu ucide.

Poate să nu placă, să irite, să enerveze. Dar te eliberează de povara propriei minciuni, tăgăduiri sau mistificări. Pentru a o putea lua, onest, de la capăt. Nu putem comemora la nesfârșit eroii din decembrie 1989, începând din 22 decembrie. Este necinstit să te faci că nu știi ce s-a întâmplat între 17 și 22 decembrie, lăudându-te doar cu sloganul popular „Armata e cu noi!” Am fost privit ca un paria, fără să-mi schimb opinia.

Am spus, de atâtea ori, că generalul Vasile Milea nu e deloc un erou și că nu există niciun motiv temeinic pentru care individul acesta să se lăfăie în posteritatea sa post-decembristă pe plăcuțele de identificare ale unor străzi din marile orașe (în București, bulevardul care îi purta numele a fost redenumit, grație eforturilor unui încăpățânat urbanist, Bogdan Suditu). Milea este cel care a avizat represiunea de la Timișoara, care a condus efectiv represiunea din Piața Universității, din 21 decembrie, a fost una din slugile obediente ale cuplului ceaușist, așa încât trebuie să încetăm odată cu ipocrizia de a-l numi „erou” doar fiindcă a fost militar și șeful armatei”, a scris Florin Șperlea.