La întrebarea reporterului Bugetul.ro au răspuns profesorul Mircea Coșea, consultantul fiscal Dan Schwartz și președintele asociației „Ține de Noi”, Răzvan Orășanu.
Răzvan Orășanu i-a declarat reporterului Bugetul.ro că „faptul că discutăm an de an de acest procent arată că sistemul este, de fapt, falimentar. În Marea Britanie există estimări cu cât vor crește pensiile, ca majorare, până în anul 2040. Trebuie o gândire așezată pentru pensii, pentru a da stabilitate și pensionarilor, ca să nu stea cu ochii în fiecare an la anunțuri”.
Vezi și Prof. univ. dr. Mircea Coșea, pentru Bugetul.ro: ‘Procentul corect pentru majorarea pensiilor: 26-30% – ceea ce e imposibil!’ Soluțiile oferite de cunoscutul profesor
Mircea Coșea, răspuns la întrebarea Bugetul.ro: Ori trecem la o creștere a pensiilor, gradual, în funcție de un anumit barem, ori nu mărești pensia și dai bani în plus din altă parte
Mircea Coșea: Am să reiau ceea ce spun de ceva timp, anume că, după părerea mea, pensiile nu mai trebuie să fie calculate în funcție de inflație, pentru că legea care spune că pensia se calculează în funcție de creșterea inflației ne obligă să facem o creștere la anul trecut, la 5,8% cât a fost inflația.
Anul trecut, inflația era într-un ritm de creștere considerat normal, și la nivel european, și la nivelul României. În prezent se discută, nu numai în România, ci pe întreaga planetă, despre schimbarea modului de manifestare a inflației, trecând la așa-numita inflație galopantă. Adică, ea a crescut enorm în ultima perioadă. Creșterea inflației, enormă față de anul trecut, ne obligă ca orice creștere a pensiei să respecte nu neapărat inflația, ci puterea de cumpărare. Această creștere enormă a inflației a scăzut puterea de cumpărare.
Ultimele date arată că numai în ultimele două luni a scăzut puterea de cumpărare cu 30%.
Deci, dacă vrei să ridici pensiile, în așa fel încât să oferi celor în cauză un avantaj, pleci de la două principii: ori mergi pe Legea pensiilor și atunci dai ceea ce înseamnă, de fapt, o plată socială, pentru că nu ridici pensiile, de fapt. Nu ridici pensiile până la nivelul inflației sau al puterii de cumpărare scăzută, ci dai ceva. Cât? 10%. De ce 10%? Domnul Ciolacu, ieri, a făcut un calcul corect, dar, în baza unei anecdote care circulă în SUA, un economist e celebru pentru faptul că răspunde repede, corect, dar nu servește la nimic. Ce spunea domnul Ciolacu nu servește la nimic, pentru că o creștere despre care dânsul a spus dăm 5% ca să fie până la 10 și mai dăm nu știu cât ca să facem legea cu 40% - nu mai e valabilă! Pentru că, dacă vrei să faci ceva, trebuie să protejezi populația de căderea puterii de cumpărare. Și atunci pleci de la alt calcul, și anume: care este indicele inflației care poate să fie comparat cu o căderea puterii de cumpărare? Este inflația care se referă nu la tot coșul de calcul al inflației, ci doar la produsele care intră în consumul curent al populației. Și la consumul curent al populației, care înseamnă produse alimentare de bază, vezi că inflația a crescut cu 26 până la 30%.
Și atunci ar trebui, dacă vrei, într-adevăr, să mărești pensiile până la nivelul la care să-i protejezi pe pensionari, trebuie să-l ridici la asemenea grad (n.r. - 26-30%), ceea ce e imposibil! Nu se poate! Bugetul României nu poate să facă așa ceva! Hai să fim realiști!
Și atunci, ceea ce propuneam eu, este următorul lucru: ori trecem la o creștere a pensiilor, gradual, în funcție de un anumit barem, care poate să fie stabilit la 3.000-3.500 de lei, așa încât să ai o anumită echitate, pentru că o creștere cu 11% a unei pensii de 2.000 de lei nu reprezintă același lucru cu o creștere cu 11% a unei pensii de 7.000 de lei; sau, dar asta înseamnă să încalci principiul contributivității, sau faci așa-numitul program de plată socială, pe care unele țări l-au aplicat. Asta ce înseamnă? Nu din fondul bugetului de pensii, ci din alte fonduri - și aici pot fi fonduri europene, fonduri bugetare, fonduri de solidaritate - acorzi anumite avantaje de consum celor defavorizați. Nu le mărești pensia, le dai bani în plus din altă parte. De unde? Din fondurile europene. Uniunea Europeană discută chiar acum, la Bruxelles, ca să disloce aproximativ 6 miliarde de euro, pentru astfel de lucruri.
Doi. Solidaritate. Ce înseamnă asta? Ceea ce s-a făcut în Franța și-n Spania. Marile rețele de distribuție din România, care au profituri enorme la alimente și la medicamente, ar trebui să facă un act de solidaritate, plafonând prețurile la anumite sortimente, pentru anumite categorii de pensionari sau chiar dându-le anumite bonusuri.
Și al treilea lucru este cel legat de capacitatea de a găsi soluții prin parteneriat public-privat. Este absolut meritoriu ce s-a întâmplat zilele trecute. Pentru prima oară în România a apărut dovada că există posibilitatea unui parteneriat public-privat și exemplul îl dă Fabrica de Zahăr de la Luduș. Pentru mine, este un lucru extraordinar, că 800 de oameni din România au ajuns la capacitatea și la conștientizarea faptului că pot deveni cineva în business și să lupte cu o situație de deblocare a unor crize, pentru că, dacă ați urmărit datele oficiale, ajungem să ne speriem de ce se întâmplă.
97% din zahărul pe care îl mâncăm vine din import. 97%! Asta înseamnă că, dacă un transport de zahăr cade, noi n-avem zahăr în România. Ne apucăm să mâncăm miere, să exploatăm albinele. Glumesc, bineînțeles! Dar situația este gravă. Deci, există căi de ajutorare a unor populații aflate în mare pericol de dispariție economică prin alte fonduri decât prin pensii.
Vezi și Profesorul Mircea Coșea, despre salvarea Fabricii de Zahăr Luduș: ‘Pentru prima oară în România, a apărut dovada! Un lucru extraordinar’
Sigur că asta e complicat, dar se poate face. În Franța, știți foarte bine, probabil că ați aflat, sunt rețele de magazine care au plafonat prețurile la sortimentele de bază. Asta înseamnă că nu plafonează prețurile la tot ceea ce este pâine și patiserie, ci doar la o anumită categorie a pâinii, cea care este cel mai mult cumpărată ș.a.m.d. Lucrurile se pot face, dar, dacă noi ne tot învârtim cu PNRR-ul și cu 9,4%, nu ajungem nicăieri, pentru că aia nu se poate debloca.
Dan Schwartz, Consiliul PPF: Eu am o părere apropiată de cea a domnului Coșea, dar, în același timp, puțin diferită. După părerea mea, toate discuțiile care sunt legate de creșterea pensiilor sau de creșterea oricăror alte ajutoare sociale, în primul rând, trebuie să fim realiști și să înțelegem că au un puternic caracter populist și sunt promovate de politicieni, în primul rând, pentru a-și urmări scopul pe care îl au.
Prin urmare, nu ne putem aștepta la un procent corect stabilit de creștere a pensiilor sau altor ajutoare sociale, dar despre pensii a fost întrebarea dumneavoastră, atâta vreme cât decidenții politici nu renunță la populism.
Acest procent care e foarte greu - nu se poate spune vreau 10, vreau 15, vreau 20.
Vezi și 79% dintre români cer sporirea controalelor ANAF în zonele cu risc ridicat de evaziune fiscală
Eugen Dinu: Pentru a acoperi inflația?
Dan Schwartz: Pur și simplu, pentru a acoperi inflația, trebuie să ne gândim la altceva aici. De unde facem această creștere?
Mircea Coșea: Din împrumuturi.
Dan Schwartz: Așa, domn profesor! Este o posibilă sursă, din împrumuturi. Dar împrumutul înseamnă ca eu să transfer povara rambursării lui către generația tânără și generația următoare.
Mircea Coșea: Ceea ce se face acum.
Dan Schwartz: Este oare dispusă generația tânără să suporte încă o dată pensiile celor în vârstă? Nu trebuie să uităm că cei care plătesc acum pensiile pensionarilor nu sunt statul sau mai știu eu cine.
Mircea Coșea: Nu e dispusă și știți ce face? Pleacă din țară.
Dan Schwartz: Tocmai.
Mircea Coșea: Nu iese în stradă, românii nu ies în stradă și pleacă din țară!
Dan Schwartz: Sistemul actual devine o povară pentru societate
Dan Schwartz: Tocmai. Deci, efectele negative ale unei astfel de măsuri pot fi multiple. Atunci când amânăm un efort financiar pe care țara trebuie să-l facă, la un moment dat, pe calea împrumutului, nu facem altceva decât să transferăm povara actuală pe generațiile sau pe generația următoare.
Cei care sunt activi acum plătesc pensiile sociale ale celor care nu mai sunt activi. La fel cum ei, la rândul lor, au plătit la vremea lor pensiile generației anterioare. Tot timpul se întâmplă lucrul ăsta, lucru care se întâmplă din cauza felului în care este structurat sistemul acesta vechi, învechit, inventat de Bismark acum 200 de ani, de așa-zis ajutor social, care poate să funcționeze în societăți mai puțin complexe. Dar în societățile complexe deja sistemul ăsta devine o povară pentru societate.
Deci, aici, după părerea mea, este nevoie de o reformă serioasă a sistemului de pensii, bazată nu numai pe pensiile sociale, ci și pe creșterea apetitului pentru economisire în rândul populației și asta trebuie stimulată de către factorii decidenți pe fondurile de pensii private, care pot, de asemenea, să fie de ajutor în astfel de situații și, nu în ultimul rând, în situația dificilă de acum, cu inflație galopantă, măsuri antiinflaționiste. Guvernul, în loc să apeleze la măsuri antiinflaționiste, care, împreună cu măsurile antiinflaționiste luate de Banca Națională, să ducă pe termen scurt și mediu la scăderea inflației, nu face altceva decât să pompeze bani suplimentari în societate. Deci, creșterea pensiilor este un element de stimulare a inflației, nu de stagnare a inflației. Prin urmare, dacă se va face lucrul ăsta, probabil că lucrurile se vor ambala de așa manieră încât devin un bulgăre de zăpadă care se duce la vale. De aceea, după părerea mea, când vorbim despre astfel de creșteri, trebuie să fim extrem de circumspecți și să le facem cât mai ponderat cu putință și în limita resurselor pe care le avem. Un procent exact nu pot să vă dau.
Răzvan Orășanu: Faptul că discutăm an de an de acest procent arată că sistemul este, de fapt, falimentar. În Marea Britanie există estimări cu cât vor crește pensiile, ca majorare, până în anul 2040. Trebuie o gândire așezată pentru pensii, pentru a da stabilitate și pensionarilor, ca să nu stea cu ochii în fiecare an la anunțuri
Răzvan Orășanu: Vreau să vă dau și eu un foarte scurt răspuns. Faptul că discutăm an de an de acest procent arată că sistemul este, de fapt, falimentar, pentru că, într-un sistem care nu ar fi falimentar, am discuta de majorări pe mai mulți ani, corelate cu o gândire economică pe mai mulți ani. De exemplu, în Marea Britanie există estimări cu cât vor crește pensiile, ca majorare, până în anul 2040.
De ce există aceste estimări? Pentru că există un întreg sistem. Se susține sustenabilitatea acestui sistem de pensii, se calculează exact indicii, se calculează exact puterea până la care acest sistem de pensii poate s-o ducă. Cu alte cuvinte, există o gândire multigenerațională și întinsă pe mai multe guvernări, despre cum să supraviețuiască acest sistem. Cu alte cuvinte, să ne gândim cum vom putea plăti aceste pensii bunicilor și părinților noștri nu doar anul ăsta și, eventual, cum o ducem până la iarnă, că asta e discuția.
Mai facem un buget, mai mergem până la iarnă, până la toamnă. Deci, trebuie să mergem cu o gândire pe termen lung și gândirea pe termen lung nu poate să însemne decât dezvoltarea economică pe partea de prelevare de taxe și impozite, cum am susținut aici. Pe de altă parte, (n.r. - trebuie) o gândire așezată pentru pensii, pentru a da stabilitate și pensionarilor, ca să nu stea cu ochii în fiecare an la anunțuri: Domne, mai dăm 4%, mai dăm 10%, mai dăm 11% ș.a.m.d.
Marți, echipa „Pactului pentru Fiscalitate” a lansat, cu sprijinul Biroului de Cercetări Sociale, studiul sociologic „Percepții despre Fiscalitatea din România”. Evenimentul a fost găzduit de Camera de Comerț și Industrie a României.
Au fost prezenți Bruno Ștefan, Biroul de Cercetări Sociale, Dan Schwartz, Prof. univ. dr. Mircea Coșea, Adrian Măniuțiu, Răzvan Orășanu, precum și președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban.
Eugen DINU
[caption id="attachment_253585" align="alignnone" width="1024"]
Eugen Dinu/Bugetul.ro[/caption]
[caption id="attachment_253418" align="alignnone" width="1024"]
Sursa foto: Eugen Dinu/Bugetul.ro[/caption]
