În contextul invaziei Rusiei lui Vladimir Putin în Ucraina, expertul militar Hari Bucur-Marcu afirmă că va trebui să ne obișnuim să trăim fără Rusia.
Așa cum, de altfel, trăim fără Coreea de Nord, precizează el.
„Va trebui să ne obișnuim să trăim fără Rusia. Așa cum trăim fără Coreea de Nord (Republica Populară Demcrată Coreană), de când nu mai e Ceaușescu printre noi.
Desigur, ce a apucat să devină universal din Rusia țaristă și mai ales din Uniunea Sovietică (adică mult mai mult decât Federația Rusă de astăzi) rămâne universal, adică rămâne în patrimoniul tuturor locuitorilor planetei.
Am însă mari dificultăți să găsesc ce ar fi deja universal din Rusia de după 1991, încoace. În afară de grija constantă universală ca armamentele sale nucleare, moștenite de la URSS, să nu încapă pe mâna teroriștilor ori a unor scelerați locali. La fel și cu industria de arme nucleare (țin minte că, prin anii 1990, magnatul american Soros le-a plătit cercetătorilor ruși din domeniul armelor și rachetelor salariile, doar ca să nu fugă ăia de foame pe la Saddam ori pe la alți dictatori cu furnicături în palmă după butonul nuclear).
Grijă care s-a reflectat în atitudinea omenirii și mai ales a Occidentului față de Rusia lui Elțîn și apoi față de Rusia lui Putin. Omenire și Occident care au acceptat Rusia în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite pe vorbe, care au inclus Rusia în Grupurile care dezbat și convin măsuri economice globale, dar și în OPEC, care au convenit un Act Fundamental NATO-Rusia și au instituționalizat un Consiliu NATO-Rusia și altele asemenea, toate și fiecare dintre ele doar pentru a menaja o Rusia slabă, săracă și dezorientată, dar care stătea cu șezutul pe un arsenal nuclear impresionant.
Unele state, mai ales Germania, au mers până acolo cu menajarea sensibilităților și complexelor de inferioritate economică și de bunăstare rusești încât s-au făcut dependente deliberat de gazul metan și petrolul extrase din Rusia, în proporții diferite dar semnificative. Chiar și România își plasase un procent vizibil din consumul propriu de gaze naturale sub importul (indirect) din Rusia, așa cum a acceptat distribuirea produselor petroliere rusești pe piața națională, prin două companii, în condițiile în care România chiar nu avea nevoie nici de gazul și nici de petrolul rusesc.
Dar, mai departe de atât, nici calitatea și nici nivelul vieții noastre, ale Occidentului și ale omenirii nu depind de-adevăratelea de Rusia. Diamante și metale rare se găsesc pe planetă și altundeva decât în îndepărtata Siberia. Ca să nu mai vorbim despre petrol și gaze, care oricum sunt mai degrabă trecutul decât viitorul surselor de energie și pentru economie și pentru consumul casnic.
Așa că singura grijă pe care ne-o dă realmente Rusia este în continuare faptul că are un arsenal nuclear considerabil și nu știm exact cât de sănătoși la minte sunt rușii care gestionează acest arsenal.
De aceea, exact ca în cazul rodat de 70 de ani încoace al Coreei de Nord, soluția cea mai potrivită pentru pacea mondială este izolarea completă a Federației Ruse. Ca și când Rusia nu ar mai exista pentru noi.
O asemenea izolare nu este o sancțiune, ci o garanție de securitate dată de întreaga omenire Rusiei, că nu are nimeni nimic cu ea. Că nu vrea nimeni să îi cucerească niciun centimetru pătrat de teritoriu, nu vrea nimeni să îi schimbe nici măcar portarul de la Kremlin, d-apoi președintele, nu vrea nimeni să îi fure minele de diamante și să fugă cu ele în Africa, ori să îi impună condiții de comerț cu ce are Rusia de vândut în Lume. Nici măcar China.
Dar nici izolarea parțială, din partea doar a Occidentului, nu ar trebui să constituie o sancțiune, ci tot o garanție de securitate, doar că restrânsă la statele occidentale, adică inclusiv România.
Cu o asemenea izolare, Rusia lui Putin nici nu mai are de ce să se preocupe de „amenințarea” închipuită cu NATO (care oricum este o alianță militară defensivă, în sensul că are misiuni strategice doar de apărare și de descurajare a agresiunii asupra oricărui membru, așa că nu dezvoltă capacități operative ofensive de tip invazie), ori de amenințarea reală pentru Moscova cu democratizarea de tip occidental.
Mai departe, ce se va întâmpla în interiorul Rusiei izolate nu ar mai fi treaba noastră, a comunității internaționale de națiuni responsabile, care nu ne jucăm cu amenințarea nucleară”, este mesajul lui Hari Bucur-Marcu, postat pe Facebook.
