Expertul militar Hari Bucur-Marcu explică de ce NATO nu intervine militar în războiul dintre Rusia și Ucraina

Fost coordonator academic al Centrului de Studii NATO din București, Hari Bucur-Marcu, fost ofițer de aviație, explică de ce NATO are rețineri când vine vorba de a interveni armat în războiul dintre Rusia și Ucraina.

Hari Bucur-Marcu precizează că altfel ar sta lucrurile dacă Federația Rusă, în fruntea căreia se află Vladimir Putin, ar ataca vreun aliat NATO.

Potrivit expertului militar, Rusia este una dintre puterile mondiale nucleare, iar avertismentul său privitor la folosirea armelor nucleare este fără precedent.

Astfel, singura soluție ar fi răsturnarea regimului lui Vladimir Putin chiar de propriul popor.

„Vă propun să înțelegem împreună un lucru esențial. Este vorba despre reținerea NATO sau a vreunei coaliții de voință de a trimite trupe și aviație în războiul de agresiune din Ucraina, în sprijinul bravului și grav lovitului popor ucrainean.

Încă de pe vremea demonstrațiilor de forță ale Federației Ruse și apoi pe vremea amenințării cu forța armată ale aceleiași federații împotriva Ucrainei dar și a întregului Occident, consensul între Aliați a fost că nu se vor angaja în confruntare militară directă cu rușii din federația lor, prezidată de Putin. Pe teritoriul Ucrainei, desigur. Dacă Rusia ar ataca vreunul dintre aliați, cu totul alta ar fi acțiunea NATO.

Argumentul a fost clar: o asemenea confruntare ar putea însemna al treilea război mondial, care va fi și un război nuclear, de unde perspectiva distrugerii civilizației umane pe întreaga Planetă Pământ.

La vremea respectivă, nu se luase în considerare că națiunea ucraineană se va apăra în felul acesta demn și hotărât în care vedem cu toții că se apără în fața agresorului moscovit. Cu alte cuvinte, un argument suplimentar pentru reținerea NATO de a interveni militar, în teatrul de război din Ucraina, era cel că nu vor lupta occidentalii pentru ucraineni, în timp ce ucrainenii vor sta să se uite.

Între timp, după nouă zile de război devastator nu atât ca distrugeri și pierderi pe câmpul de luptă ci ca dramă umanitară de proporții masive (zeci de milioane de oameni dislocați și refugiați, privați de condițiile minime de trai, dar privați și de locuri de muncă, de școli pentru copii, de spitale pentru bolnavi etc.), lumea începe pe bună dreptate să se întrebe de ce NATO sau o coaliție de voință nu intervin cu puterea lor militară în Ucraina, nu pentru a ajuta guvernul Ucrainei să învingă agresorul ilegal și imoral, ci pentru a opri această dramă umanitară de proporții inimaginabile în Europa secolului 21?

În context, se evocă alte operații militare conduse de Statele Unite, ori desfășurate chiar de NATO (Bosnia și Herțegovina, Serbia), cu scop delcarat umanitar, pentru oprirea distrugerilor și crimelor de război.
De fapt, asistăm la o situație fără precedent. Cea în care una dintre cele mai mari puteri nucleare din Lume se situează voluntar în afara dreptului internațional, încalcă toate normele legale și morale, toate tratatele din care este parte, toate aranjamentele făcute cu restul statelor de pe continent și adoptă o postură de criminal scăpat de sub orice control.

Fiind fără precedent, nu se pot invoca situațiile anterioare, în care ONU a mandatat fie NATO fie o coaliție de voință să intervină militar într-un conflict local, în scop umanitar, pentru oprirea distrugerilor și crimelor de război. Cum bine ați văzut, Consiliul de Securitate al ONU este blocat în decizii de veto-ul Federației Ruse, iar rezoluția Adunării Generale, cu tot votul ei masiv împotriva Rusiei, are doar valoare o politico-diplomatică.

Tot fără precedent, dar nu neașteptat, este și avertismentul Federației Ruse că va face cu siguranță apel la lovituri nucleare, în momentul în care i se va părea lui Putin că poziția lui de președinte al federației ar fi pusă în pericol, ori că războiul pe care l-a iscat neprovocat, nejustificat și ilegal ar merge prost pentru Rusia, prin intervenția altora în teatrul de operații militare.

La care se adaugă fără pecedentul cu terorismul nuclear de stat (ocuparea militară, prin luptă, a unei centrale nucleare), cu amenințarea ocupanților ruși că vor crea o catastrofă ecologică de proporții nemaivăzute, dacă împotriva lor ar fi angajată vreo operație militară.

Cert este că Ucraina nu poate gestiona drama umanitară de dimensiuni biblice (exodul unui popor alungat din patria lui) de una singură. Nici cu mijloace militare și nici cu mijloace administrative.

Așa că asistăm la o mobilizare mondială tot fără precedent, pentru rezolvarea celor mai presante probleme generate de această dramă.

Mai puțin oprirea prin intermediul intervenției militare aliate a distrugerilor și crimelor de război, care se produc sub ochii noștri, în urma operației „speciale” militare declanșată neprovocat, nejustificat, ilegal și imoral de Federația Rusă, în frunte cu președintele ei Putin.

Și atunci care ar fi soluția?

Înainte de a discuta asta, să ne aducem aminte principiul că un stat beligerant nu poate fi învins decât la el acasă.
Ceea ce înseamnă că Federația Rusă, dacă nu vrea ea însăși să recunoască faptul evident că invazia criminală a Ucrainei nu îi va aduce vreodată o victorie reală, alta decât distrugerea completă a națiunii ucrainene, și nu se va opri din operație, nu își va retrage trupele și armele și nu va recunoaște rezoluțiile care îi condamnă acțiunile, va trebui învinsă militar la Moscova.

Ceea ce este posibil și chiar probabil, având în vedere diferența masivă de putere a Occidentului, comparativ cu cea a Rusiei.

Doar că Rusia este o putere nucleară de primă mărime, care nu dă semne că s-ar opri din declanșarea catastrofei războiului nuclear generalizat, mai degrabă decât să se lase învinsă, la ea acasă.

De unde singura soluție posibilă, care se aplică deja, este cea de a explica națiunii ruse în întregul ei că Putin și ai lui au izolat-o mondial, că ea, ca națiune, este condamnată planetar pentru invazia Ucrainei și că în niciun scenariu nu va mai putea reveni vreodată, nici într-o sută de ani, la relațiile internaționale de acum 10 zile.

Tot ce mai poate face națiunea rusă acum este să îl oprească pe președintele ei de la sinuciderea cu arma nucleară. După care să se gândească bine și strategic care va fi locul ei între națiunile Lumii. Va vrea națiunea rusă un rol ca cel al Coreei de Nord? Sau va vrea să fie un loc asemenea oricărei națiuni civilizate și prospere, din Europa?”, explică Hari Bucur-Marcu.