O echipă internațională de fizicieni propune o metodă prin care ceasurile atomice ar putea dezvălui un efect cuantic neobservat direct până acum: existența simultană a unor ritmuri diferite ale timpului într-o singură stare cuantică. Noutatea este un model teoretic și o cale posibilă de verificare, nu rezultatul unui experiment care ar fi demonstrat deja fenomenul. Cercetarea pune sub semnul întrebării imaginea intuitivă a timpului, fără să infirme relativitatea lui Einstein.
De ce timpul nu are același ritm peste tot
În viața de zi cu zi, timpul pare un reper comun, după care ne organizăm activitățile și comparăm evenimentele. În fizică, însă, această imagine este incompletă. Relativitatea arată că ritmul unui ceas depinde atât de mișcarea sa, cât și de gravitația la care este supus. Două ceasuri aflate în condiții diferite nu trebuie să acumuleze exact aceeași durată.
Această proprietate nu reprezintă noua descoperire a echipei. Ea constituie punctul de plecare al cercetării și este deja accesibilă măsurătorilor foarte precise. Ceasurile atomice moderne pot surprinde diferențe extrem de mici, inclusiv între instrumente separate pe verticală de numai câțiva milimetri. Întrebarea nouă privește ce se întâmplă atunci când mișcarea ceasului trebuie descrisă prin mecanica cuantică.
Ce înseamnă superpoziția propusă de cercetători
Mecanica cuantică permite descrierea unui sistem printr-o superpoziție de posibilități. Pentru un ceas microscopic, aceasta poate însemna că mișcarea nu urmează o singură variantă bine determinată, ca în imaginea clasică a unui obiect. Modelul discutat de cercetători urmărește consecințele acestei situații asupra felului în care ceasul măsoară trecerea timpului.
Dacă mișcarea influențează ritmul temporal, iar mișcarea are o descriere cuantică, pot apărea și ritmuri temporale diferite în aceeași stare cuantică. Aceasta este posibilitatea pe care echipa încearcă să o facă verificabilă. Nu înseamnă că oamenii au observat zile care se desfășoară în paralel sau că timpul cotidian a fost oprit ori întors. Discuția privește proprietățile unui sistem fizic controlat cu mare precizie.
Ceasurile atomice, instrumentele alese pentru verificare
Cercetarea este coordonată de Universitatea Kyushu, alături de instituții din Statele Unite, Canada și Suedia. Echipa propune folosirea ceasurilor atomice cu ioni captivi pentru că acestea oferă un control foarte fin asupra sistemelor studiate. În asemenea instrumente, măsurarea timpului se bazează pe frecvențe atomice stabile, nu pe mișcarea mecanică a acelor unui cadran.
Precizia ceasurilor atomice are deja aplicații importante, inclusiv pentru sincronizarea necesară sistemelor de navigație prin satelit. În studiul propus, această performanță ar servi unui alt obiectiv: identificarea unui semnal foarte slab, care să distingă efectul cuantic urmărit de comportamentul obișnuit al ceasului. Faptul că instrumentele sunt foarte precise nu garantează, de unul singur, că noul fenomen va putea fi observat în laborator.
Legătura dintre mișcare și energia internă
Modelul descrie o legătură cuantică între mișcarea ceasului și energia sa internă. Această inseparabilitate înseamnă că proprietățile respective nu mai pot fi descrise complet independent. Potrivit explicației oferite de cercetătorul Joshua Foo, o consecință ar fi pierderea unei părți din proprietățile cuantice observabile ale ceasului. Tocmai această modificare ar putea constitui semnătura căutată de experimentatori.
Echipa propune și o tehnică de control al mișcării care ar îmbunătăți sensibilitatea la efect de aproximativ 100 până la 1.000 de ori. Intervalul privește capacitatea de a surprinde fenomenul din model, nu o accelerare a timpului și nici o îmbunătățire deja demonstrată a tuturor ceasurilor atomice. Miza este aducerea unui semnal foarte subtil în zona în care tehnologia disponibilă l-ar putea detecta.
Ce mai trebuie demonstrat în laborator
Următorul pas este construirea unui experiment detaliat, care să țină seama de perturbațiile și incertitudinile reale. Cercetătorii trebuie să arate că semnalul prezis poate fi separat de alte modificări ale sistemului. Până la o asemenea verificare, rezultatul rămâne o propunere teoretică promițătoare, iar formularea potrivit căreia timpul poate avea ritmuri cuantice suprapuse descrie o ipoteză de testat.
Pe termen mai lung, autorii văd în ceasurile atomice o posibilă cale către investigarea legăturii dintre gravitație și mecanica cuantică. Aceasta este o perspectivă de cercetare, nu anunțul unei teorii complete a gravitației cuantice. Importanța studiului constă în încercarea de a transforma o întrebare fundamentală despre timp într-o măsurătoare concretă, cu instrumente și condiții experimentale care pot fi analizate și verificate.
Surse: Antena 3 CNN.


















